In doua zile, am facut traseul Focsani – Vaslui – Ias i- Tg. Neamt - Piatra Neamt – Fcosani si am vazut doua accidente crancene, cu masinile facute acordeon. Asadar, in partea asta de tara, e bine sa iei aminte:
- treci pe prima banda daca, din fata, iti vine un BMW condus de un cretin cu ochelari negri mari cat fata – exista o sansa ca ala sa nu vada nimic;
- razi de boul cu Dacia 1310 care se crede Schumacher atunci cand vrea sa il ia pe unul cu motoscuter si, reusind, ii arata ca are un deget mijlociu fain;
- ‘tu-le muma’n cur alora de-au uitat sa puna semne cu drum cu denivelari spre M-rea Neamt, de-am crezut ca am nevoie de descarcerare ca sa mi se mai invarta roata dupa ce nimerii intr-o serie consecutiva de 3-4 cratere;
- mergi cat mai repede prin localitatile nemtene unde vezi multe masini de italieni – desi drumu-i prost, asita se cred la Monza si risti sa termini drumu’n sant;
- simti ca nu avem cum sa ne pierdem radacinile, idealurile ca natiune, ancorele in istorie atata timp cat, mergand cu 120 km/h, vei fi nevoit sa incetinezi brusc pentru ca un idiot vrea sa intoarca. Cu caruta, pe un drum european, unde mai toti merg cu viteza, ai sa vezi, deodata, cum toti incetinesc, cum toti se incoloneaza, pe ambele sensuri, si-i fac loc boului cu caruta trasa de cai sa intoarca pentru a intra pe un drum spre un islaz – miserupinsmul romanesc, vechi ca si neamul, isi face simtita apartia peste tot;
- in Piatra Neamt, pleaca cu cel putin 2 secunde mai repede de la semafor, daca nu vrei sa auzi un cor de claxoane in urma ta, de fiecare data;
- si, cel mai important – stai acasa. Daca, poate pentru ca nu stii orasul, poate pentru ca te-ai ratacit, si incerci s-o dregi din mers si, fara sa vrei, intri in fata cuiva ori te-asezi mai stramb la semafor, nu te astepta ca vreun cretin sa coboare sa-ti spuna cam pe unde trebuie sa mergi, pe unde ti-ar fi mai usor sa ajungi unde ai nevoie. Nu, asteapta-te ca acel cretin sa inceapa sa urle la tine, sa te injure, sa-ti intre-n fata si sa franeze brusc. Pentru ca el e localnic si stie drumul, d’aia.
In rest, fain, frumos, relaxant. Atat ca fauna cocalara si pitzipoanca e in crestere, agasanta si stresanta, multa si cu putine semne de pieire. Dom’le, trebuie sa facem ceva sa-i enervam si noi. De maine, imi iau CD-ul cu Anotimpurile lui Vivaldi, il pun la maxim in masina si deschid geamurile, in timp ce merg cu 10 km/h prin centrul orasului. Mai bine, poate-mi zice careva pe unde se aduna cocalarii de Focsanigeles, sa le fac o vizita impreuna cu amicul Antonio.