In sfarsit, da Domnul si te insori! Te bucuri ca ai nevasta frumoasa si desteapta (asa crezi tu!), ca ai prieteni cu care sa benchetuiesti, sa te imbeti ca porcu’ ca un demn sot cum te numesti acum, ca sa vada si ea ce-o asteapta si la ce-a renuntat. In drumul vostru triumfal catre locul de desfatare, mergeti, normal, ca fiintele bipede: in masina. Care masina are, din dotare, claxon. Prietenii tai, de bucurie (c-au scapat de tine si de-amu’ pleaca la femei singuri – deh!, tu, om insurat, nu te mai duci cu gasca, te duci singur, sa nu lasi urme) uita sa mai ridice degetul de pe butonul care face masina sa urle si trec asa, dusi pe ganduri, pe toate strazile orasului. Care-i rostul la un asa “obicei”: poate sa-ti mearga bine in casatorie in urma injuraturilor pe care ti le iei cand treci cu alaiul cu claxon?
Asadar, sa fiti norocosi, sa va umpleti de copchii ca porcul de raie, sa traiti pana la adanci batraneti si sa va opriti in primul stalp, ca sa vi se opreasca claxonul! Petrecere frumoasa.