Intr-un oras despre care oficialii recunosc faptul ca nu-i asa de dotat cu verdeata, te-ai astepta de la locuitori sa pretuiasca si resturile de iarba si copaci pe care le mai au si sa aiba grija sa le pastreze.
Ies, in seara asta, la o plimbare prin cartier si trec prin spatele blocului unde locuiesc. De cateva luni, pe-aici se monteaza niste tevi si asta inseamna ca fosta parcare (unde a crescut, btw, o biserica) arata ca un camp de lupta: santuri, pamant rascolit, noroi pana-n gat (dupa un flecustet de ploaie), masini parcate alandala si nelipsitele PET-uri. Gramezi intregi de PET-uri, pe langa cosurile de gunoi, sau razletite pe pamant, in locul florilor si al ierbii. In inventarul facut rapid se mai pot adauga niste haine aruncate pe marginea unui trotuar, niste cutii de suc si bere infratite cu niste ziare, coji de pepene pe un petic de iarba, pachete de tigari intrate-n stadiul de recilcare naturala (fiind din hartie, sper ca pana la anul sa nu mai fie acolo, sa se fi transformat in “ingrasamant” natural) si, cel mai bizar, la vreo 3 metri de un cos de gunoi, un parbriz spart de la o Dacie.
Ce-i de facut? In primul rand, asta nu mai tine numai de implicarea administratiei locale in managementul deseurilor, ci trebuie sa adaugam si lipsa majora de educatie a cetateanului focsanean, aprig urlator in momentul in care-i sugerezi, amabil, ca i-a cazut din mana un pachet de tigari folosit sau o sticla de suc terminata. Solutii? Una ar fi educatia, dar facuta cum trebuie, cu implicarea elevilor in actiuni de igienizare a spatiilor publice, pentru a vedea ce inseamna sa strangi tone de gunoi aruncate aiurea, cand ar fi mai usor folosirea cosurilor de gunoi de pe marginea strazii. O alta solutie ar fi continuarea actiunii Primariei de a monta cosuri de gunoi speciale, pentru a incuraja sortarea materialelor refolosibile. Si cea mai importanta actiune, cea care te-ar face sa te gandesti de cinci ori inainte de a arunca un rest de tigara pe strada sau un servetel intr-un boschete, ar fi ca grasii din Politia Comunitara, care se plangeau ceva vreme in urma ca nu mai au benzina sa-si plimbe suncile-n masini, sa-si faca munca si sa-i arda la buzunar pe mitocanii si pitzipoancele care cred ca, dupa moartea lor, lumea se termina.
Astea, asa de inceput. Care pare ca nu mai vine.