Din 7 proiecte de pe ordinea de zi a CL Focsani, 6 (sase) sunt initiate de primarul Bacinschi. Unul singur, referitor la un schimb de terenuri (Ce s-a nimerit! imi inchipui metodele de lobby pentru o asemenea propunere), este semnat de consilierii locali. Mi-i si inchipui pe respectivii, intr-o lene balcanica, scriind cu manutele lor cele cateva randuri ale proiectului, plangandu-se de numarul ridicat de litere ce trebuie folosite, de faptul ca cineva, cu siguranta un tampit, a inventat semnele de punctuatie si, mai grav, s-a gasit mai cu mot sa foloseasca acorduri intre subiect si predicat, ca parca nu le putea folosi numai acasa, cu familia lui de saraci care este ei saraci.
Un singur proiect foarte interesant, prin care alesii locali doresc sa ne arate cat sunt ei de implicati in viata cetatii, ca doresc ca locuitorilor sai sa le fie mai usor sa se incalzeasca, sa plateasca mai putin pe gigacalorie. In general, sa ne fie noua mai bine. Am crede asta daca nu i-am cunoaste.
Un singur proiect care imi demonstreaza, inca o data, faptul ca degeaba mergem la vot, ca degeaba votam, ca, odata ajunsi pe undeva, oamenii uita de unde au plecat, uita ca se bateau cu pumnul in piept ca vor lupta pentru noi, ca nu vor dormi noptile din cauza problemelor noastre.
Un singur proiect care demonstreaza ca sunt, poate, incompetenti, ca nu se intereseaza de viata din oras, ca nu stiu ce se petrece cu adevarat pe strada, ca-si fac munca din an in Paste, ca sunt rupti de realitate. Intr-o singura expresie : “Je m’en fiche”, adicatelea, in romaneste, “ia mai lasa-ma in pace cu orasul asta. Nu-i de ajuns ca sunt consilier? Ce, mai si trebuie sa ma intereseze? Doar n-ai vrea sa si muncesc, nebunule!”