Nu voiam sa scriu nimic despre domul “jurnalist” Mihai Braha de la ZT (in virtutea respectului pe care il port domnului Borcea, penita care tine ZT), dar nu m-am putut abtine din cauza unui singur motiv: niciodata, sub nici o circumstanta, nu iei in derandere moartea cuiva, asa cum face deontologul Braha.
Dar sa incepem cu inceputul articolului stimabilului, ce contine o bucata de pupincurism numai buna de
predat in cursurile de jurnalism pupincurist: “primarul a pierdut o lupta, dar nu razboiul”, “cu stoicismul si perseverenta care-l caracterizeaza … cauta solutii”, “acum regreta ca a votat…” – un articol clar, platit (bag mana in foc, dupa cum il cunosc pe stimabilul), prin care se incearca crearea unei imagini de Salvator, de Mesia, de cel care vrea sa ne salveze dar nu este lasat de ceilalti (faza cu Salvatorul este aplicata, de mai multi ani si cu mai mult talent, de cei pe care Braha ii ataca in calitatea lor de pupincuristi).
“Elegant, domnul Vlase da vina pe fostul executiv” – corect, un mosulet care s-a trezit cu functia-n brate, care credea ca vine la placinte dar si-a dat seama ca e putin mai dificl, e doar elegant invinuindu-i pe altii. Eu, unul, as zice ca-i parsiv (desi m-am bucurat la alegere sa). Cred ca o parte din vina pentru starea deplorabila a Marasestiului apartine fostului primar, fost PNL, apoi PSD, dar lalaiala si plansul pe umarului cui se iveste in cale nu e solutie. “Perseverentul” primar Vlase ar trebui sa-si puna oamenii din Primarie sa scrie proiecte pe bani europeni, sa-i biciuiasca pentru a cauta solutii pentru dezvoltarea orasului, nu pentru subzistenta.
Cat priveste supermarketul Penny (cu doi “n”, tovarase, din englezescul care inseamna banut, subdiviziune monetara), venirea unui asemenea magazin nu cred ca ajuta la cresterea economica – comertul, daca nu se bazeaza pe productia din zona respectiva, se bazeaza pe imprumuturi, si ma gandesc ca numai de asta nu mai are nevoie orasul acesta acum. Realizarea unei piete agro-alimentare competitive, cu preturi de inchiriere a tarabelor cat mai modice, cu marfuri ecologice si cu incurajarea taranilor sa vina sa-si vanda produsele, este o idee buna, si nicidecum un comerciant mare care, in primul rand, lucreaza cu subcontractori care nu se afla in zona. Dar, vorba cantecului, “banii vorbesc, banii vorbesc”.
Ultima parte a articolului, cea la care faceam referire la inceputul acestui post, este cea care m-a decis sa
scriu aceste randuri. Din ceea ce scrie Braha, reiese ca actiunea “incriminata” a avut loc la initiativa angajatilor din Primarie si nu a familiei Brasov, asa ca tot ceea ce se poate citi aici, printre randuri, este rautatea si invidia stimabilului Braha. Atat. Stimate, putina omenie nu strica niciodata, mai ales cand e vorba de un deces. (Se vede aici cam aceeasi tehnica aplicata de MdV, in toamna, in cazul S. Placinta – afirmatii neacoperite de dovezi, cu un singur scop – acela de “strica” imaginea unui anumit personaj).
Trecand la greseli, va las pe voi sa le gasiti, ca aveti ce. In schimb, voi face referire la o greseala de logica, pe care o face stimabilul: “in familia fostului primar si a(l) fiului acestuia” – o redundanta cu un singur scop – alaturarea fiului cu tatal, pentru ca si acesta sa poata beneficia de imagine negativa pe care o are tatal. Braha, dragule, daca e familia tatalui, nu crezi ca e si a fiului? Din pacate, ai ajuns ceea ce erai: un jurnalist intr-o ureche (la figurat si la propriu). Pacat ca semnatura ta apare langa cea a domnului Borcea. Mare pacat!
P.S.: stiu, sunt multe, prea multe cuvinte pentru om asa de mic (si la figurat si la propriu).