Mi s-a intamplat ieri ceea ce nu am mai patit de mult: sa n-am chef nici sa pierd timpul. La masa, cu laptopul in fata, realizam ca stau degeaba, ca oricum nu citesc nimic interesant pe net, ca poate ar fi timpul sa termin cartea aia a lui Boia care urla de pe noptiera – si nu, nu am plecat sa citesc, asa cum trebuia si cum stiam ca trebuie sa fac ci am ramas ca o leguma, cu soarecu’n mana, vegetand si rasfoind site-uri, in cautarea unuia care sa-mi dea ocazia de a mai ramane ceva vreme in fata laptopului. Sa fie dependenta de net sau doar o scadere apreciabila a puterii mele fenomenale de concentrare?! Oricum, stau mult mai bine decat altii – cunosc persoane care nu se pot concetra asupra unui subiect mai mult de cinci minute si simt ca le plesneste limba-n gura daca nu o iau pe aratura.
P.S.: nu stiu de ce am scris chestia de mai sus. Cred ca m-a lasat, din nou, puterea mea fenomenala.