O poveste cu ENET

Si inca una legata de felul in care poti obliga oamenii de la centrele de relatii cu publicul sa fie intelegatori si servitori, cand ai nevoie de ei sa-ti repare ceva.

Acum vreo doi ani, tot pe timpul iernii, constat ca nu mai functionau caloriferele. Verific daca nu-s inchise, daca circula apa prin ele si nici o problema. Sun la ENET:

Nenea: – Da, ne pare rau, s-ar putea sa fie o avarie in zona, dar, momentan, nu avem oameni disponibili.

Io: – Si cam pe cand ati avea?

Nenea: – Pai, cam pe seara (insemnand cam vreo 7 ore).

Io: – Pai, pana veniti voi, s-ar putea sa nu mai fie nimeni sa va deschida usa.

Nenea: – De ce?

Io: – Ati vazut vreodata un sloi de gheata asa, mai zglobiu si fasnet, in stare sa va deschida usa?!

Nenea: – Ne pare rau, acum nu va putem ajuta.

OK. Deci, acum nu ma puteti ajuta? Las’ ca vedem noi.

Las un sfert de ora sa treaca si sun din nou:

Nenea: – Bonjour!

Io: – Bonjour! Sunt Gica de la …… de Vrancea, si unul din cititorii nostri … si-i explic lu’ nenea inca o data problema, acum din viziunea jurnalistului interesat de subiect (Dispeceratul de la ENET nu raspunde la solicitarile locatarilor – parca si vedeam titlul stirii).

Termin vorbitul la telefon. Trece juma’ de ora, suna la interfon. Deschid usa.

- Buna ziua! Sunt de la ENET si Dispeceratul mi-a comunicat ca aveti o problema!

‘Tu-va muma, cum era cu oamenii indisponibili???