In UK, saptamana trecuta, un jurnalist a reusit sa scoata la suprafata faptul ca doi lorzi erau dispusi sa se vanda, sa faca trafic de influenta. Parlamentul i-a suspendat, imediat ce au aparut inregistrarile, ca sa poata fi anchetati. Fara dovezi, fara certuri, fara scandal. Li s-a parut ceva normal. Presa, normal, a fost de parere (da, ei au pareri si le si asuma; la noi, jurnalistii au pareri, dar nu si le asuma – le trateaza drept informatii) ca e normal ca cei doi sa dispara din Parlament.
La noi, senatorul (a inceput sa mi se faca greata de tipul asta de “senator”) anchetat guita ca-i nevinovat, ca-i victima a “santajului mediatic”. Daca ma uit la atitudinea slugarnica a trustului lui Felix, Motanul Senator (si asta), santajul lor e, de fapt, o spalare de morti, o ferchezuire a cadavrului politic, o cosmetizare trista a unui om care nu merita nici un fel de respect (da, pana justita nu-si spune cuvantul, omul ala e inocent – cum sa nu, am vazut ce “cuvinte” spune Justitia!!). Din pacate, trustul pisicesc, inca o data, lupta pentru o cauza care arata care-i adevaratul scop al presei romanesti (a unei parti a ei): spalarea si cosmetizarea cadavrelor politice, sprijinirea fatisa (dar nu asumata) a unui partid politic si a membrilor acestora, opozitia cu orice scop si fara discernamant.
Prin alte parti, presa lupta impotriva coruptiei, a tuturor politicienilor carora li se pare ca lumea e doar a lor si-o pot imparti in bucati. La noi, presa lupta impotriva coruptilor. Impotriva coruptilor celorlalti. Ai lor sunt coruptii buni, cei care au gresit fara sa vrea ( si ce om nu greseste, in viata?). Ai lor sunt coruptii care ii platesc si care le cer supunere.