Gabi scrie despre spaimele legate de norul de cenusa care zburda pe deasupra Europei. Eu ma gandesc la bunica mea, care crede ca Apocalipsa e aproape. Ceea ce-a reusit cenusa asta nu cred sa fi reusit nici o criza economica sau vreu faliment economic: inchiderea aproape completa a spatiului aerian, ce afecteaza mii de oameni.
“spaima” mea e legata de anulare. Prin toata marea astea de “intarziati” sau “anulati” ne numaram si noi. Azi dimineata ar fi trebuit sa zburam spre Londra. Noroc cu internetul: site-ul aeroportului anunta ca pana cel putin diseara, la 19, e inchis; site-ul autoritatii aeronautice engleze face up-date-uri foarte dese; site-ul companiei BlueAir, din cand, in cand, daca-si aduc aminte (suntem aici, totusi, in partea rasariteana a continentului).
Sa isi arate globalizarea dintii si avantajele: companiile aeriene din toata lumea sunt afectate; calatori din toata lumea sunt afectati; accesul la informatia din orice colt al Pamantului, prin intermediul Internetului, te pot ajuta sa nu-ti petreci zilele printr-un aeroport.
In zilele noastre, daca ridici un pai in Balti, s-ar putea sa-l deranjezi pe vreunul in Kilkenny. Ceea ce nu e rau.