Acum vreo doua luni, in timp ce ma spalam, am simtit niste dureri in gat. Acesta a fost motivul pentru care m-am lasat de fumat, dupa ce fumasem de pe la 15 ani.
M-am apucat de tigari in timpul liceului, dupa ce fusesem un anti-fumator convins – asta e o dovada a faptului ca adolescentii sunt foarte usor de manipulat de anturaj. Ca un fumator ce ma respectam (desi nu am trecut niciodata bariera de un pachet pe zi – mie imi era de ajuns unul la doua zile), am avut perioade in care am incercat sa ma las. Cea mai lunga perioada, de vreo luna, a fost din cauza ca racisem la plamani. M-am reapucat foarte usor, dar cu remuscari.
In afara durerii din gat, ajunsesem sa imi fie greu sa urc scarile, mersul pe jos pe distante relativ scurte imi provoca disconfort, sportul nu mai avea nici un farmec. Nu am crezut niciodata in metodele alternative pentru scapat de naravul asta: molfaitul gumei de mestecat cu nicotina, plasturi cu nicotina, tigari fara fum etc. Un motiv puternic (de preferinta, unul foarte puternic si datator de mari si multe ganduri negre), o vointa folosita la putere maxima si, mai ales, sprijinul celor de alaturi sunt de ajuns.
Sunt inca in faza de recuperare. Inca imi este greu, inca am nostalgii, suport cu relativa dificultate oamenii care fumeaza (prefer sa ies eu din incapare, pentru ca stiu ca eu sunt cel care incearca, nu ei), mi-e pofta, mai ales la un pahar de bere. Am avut tentative sa ma apuc din nou dar nu am mers pana la capat. M-am ingrasat, chiar daca am renuntat aproape complet la mersul cu masina, semn ca trebuie neaparat sa-mi iau bicicleta sau sa ma apuc de-un sport.
DAR pot sa urc scarile fara sa gafai, pot sa alerg impreuna cu Mishu, fara sa ma opresc dupa 10 metri, pot sa urc iarasi un deal, fara ca asta sa imi ia juma’ de zi, pot sa respir din nou pana la capat.
P.S.: metodele celorlalti, alea din carti sau de pe site-uri nu au nici o relevanta. Singura metoda care da roade e cea a celui care se lasa de fumat.
P.S.2: nu condamn fumatorii si nu incerc sa conving pe nimeni.