Un urmarit general este prins in sediul Politiei, pe care il vizita ca si ceilalti cetateni aflati in cladire. La o prima vedere, l-am putea acuza pe infractor de prostie. Eu, unul, insa nu m-as grabi.
Cred ca este vorba, mai degraba, de un caz simptomatic pentru Romania: institutiile statului sunt varza si unii incearca sa profite (si, mai ales, sa le arate celorlalti) de aceste slabiciuni. In mintea omului nostru cred ca s-a infiripat destul de rapid gandul ca ar putea sa faca un act de bravura in fata amicilor prin patrunderea in sediul Politiei, desi se stia urmarit. In cazul unei vizite cu succes, statutul lui “social” ar fi crescut instantaneu: “Ba, il stii pe Gica? Are asta un tupeu…” . In plus, cred ca i-ar fi crescut si cota la bursa infractorilor.
Dar n-a fost sa fie. Si asta nu pentru ca politistii au fost super-vigilenti, asa cum sunt intotdeauna, ci pentru ca, uneori, norocul te lasa balta.
Vorba unui fost deputat PRM, care, prinsa cu mata-n sac, s-a scuzat prin faptul ca voia sa testeze institutiile statului; asa si omul nostru, numai ca a picat testul.