Nimic nu se pierde, totul se reciclează – cam astea ar fi cuvintele sub care este aşezată industria cinematografică americană. Or fi ajuns scenariştii la fundul sacului cu idei, o fi mai uşor să foloseşti o reţetă care a dat, deja, succes, or fi desenele animate de azi nişte mizerii – nişte motive pentru care Yahoo vorbeşte despre “Atacul desenelor animate din anii 80”.
Îmi aduc aminte de un serial de desene animate pe care-l urmăream când eram mic - era, în sinea lui, ca un serial pentru adulţi: trebuia să urmăreşti fiecare episod , pentru că toate avea importanţa lui în economia întregului show. Personajele erau desenate mai uman (chiar dacă era caricaturizate, îţi dădeai seama cu uşurinţă care-i băiat, care-i fetiţă, care-i câine, care-i extraterestru). Am încercat să ma uit, zilele trecute, la un serial pe Cartoon Network: m-am speriat şi mi-am promis că, atunci când voi avea copii, ăsta va fi unul din posturile tv care nu se va regăsi în grila de programe a televizorului nostru.