E groaznic să mergi cu bicicleta în Focșani. Da, nu sunt piste și din cauza aceasta sunt nevoit, ca biciclist, să merg pe stradă (aș încerca trotuarul, dar parcă i-aș lăsa pe pietoni acolo). Cu ce specii de șofer te întâlnești?
#1. Mârlanul, care îți lasă faza lungă, pentru că tu nu ești cu mașina și, astfel, nu te deranjează că nu mai vezi nici pe dracu în față.
#2. Cretinul, care trece la 20-30 de centimetri de tine, ca să-ți arate el cine-i regele șoselelor, deși strada e goală și nu vine nimeni din față.
#3. Inconștientul, care te claxonează când e fix în spatele tău, ca să te poți răsturna și ca să poată, astfel, să-și testeze suspensiile.
Am întâlnit și cazuri de șoferi cu bun-simț care au așteptat în spatele nostru până au putut să ne depășească, din cauza traficului, și care nici nu au claxonat, nici n-au urlat, nici n-au făcut flash-uri.
Să vorbesc despre infrastructură pentru bicicliști? Ar fi comic, atâta vreme cât Bacinschi, cel mai experimentat primar al celei mai europene provcincii din România, nu e în stare să facă infrastructura pentru automobile.
Am văzut, din păcate, foarte puțini bicicliști. Și e și de înțeles, doar dacă ne gândim la faptul că nu prea ai unde folosi bicicleta. Oricum, aseară am făcut aproape 15 km, împreună cu Mirela și cu Cristi Irimia. Care, spre surprinderea mea maximă (și admirație, pe care însă, am reușit s-o camuflez foarte bine), a alergat pe parcursul acestei distanțe.