Duminică dimineața eu prefer să mă trezesc mai târziu. Mai târziu de 8, că-s leneș, somnoros, că m-am uitat la TV până mai târziu, că … uite d-aia. Dar, de-acum, gata! Popa de la biserica de lângă blocul meu (ați observat că aproape lângă fiecare bloc este o biserică?) și-a montat sistem audio de înaltă definiție. A, nu, nu la el în casă! A, nu, nici în biserică. Aha, afară, pe lângă biserică, ca să audă și tanti Safta, de la 3, și nea Aurică, de la parter, slujba cea frumos cântată de vocea de tenor a popei. Bineînțeles că sunt un căpcăun, un păgân, un nesimțit, un cârcotaș când mă întreb de ce trebuia popa să dea slujbă la tot cartierul? Nu-i ajungea acolo, la el, în biserică? Adică, acuma, pe lângă cocalarii cu beemveu, avem și cocalarul cu biserică?
Din toate bisericile pe care le-am văzut în vestul Europei, la nici una nu am văzut sistem audio montat pe zidurile exterioare, ci doar în interior, pentru a amplifica sunetul într-o clădire mare și pentru ca toți credincioșii din biserică să se bucure de slujbă. Toți credincioșii din biserică, nu și cei de pe drum sau din locuințele de alături.
Eu chiar nu-l înțeleg pe popa ăsta de care vorbesc: chiar crede musiu că, prin difuzoarele alea, atrage mai mulți credincioși? Așa vede Biserica Ortodoxă Română apropierea de credincios – urlându-i în pat slujba de dumincă dimineața? Câte babe și moși nu se mai duc la biserică, pe principiul “de la mine se aude cu efect surround”?
A propos, la cimitir ce-ar merge?
FOTO: schneide.wordpress.com