"Eu platesc impozit pana in gard. Ce-i dupa, nu ma intereseaza." Vorbele astea le-am auzit de la un om in putere, intr-un sat din Vrancea, in momentul in care veni vorba despre felul in care locuitorii trebuie sa aiba grija de santurile din fata curtilor.
"Pana-n gard" e emblematic pentru cei care nu au auztit niciodata de faptul ca noi, ca cetateni, avem si obligatii, nu numai drepturi. Gardul e hotarul simbolic care desparte ceea ce este al meu , si de care trebuie sa am grija ,si ceea ce este al tuturor, si de care, pe cale de consecinta, trebuie sa aiba grija altii. Atata vreme cat nu este afectat in mod direct, ceea ce este dupa gard nu-l mai intereseaza pe cetateanul roman. In schimb, daca se intampla sa-l loveasca inundatia, cetateanul nostru sare imediat din patul din casa lui de dupa gard si incepe sa faca scandal: ca la noi in sat nu se face curatenie, ca la noi nu se curata santurile, ca la noi nimeni nu ingrijeste de drumuri. Si ramane, totusi, cu inundatia. Daca si-ar fi dat interesul si pentru ceea ce este dupa gard, poate ca cetatenul nostru nu ar mai fi fost inundat, poate nu ar mai avea gunoiul pana la jumatatea gardului (pe dinafara, bineinteles). Poate ar fi si el interesat de ceea ce se intampla prin Consiliul Local, poate ar mai pune intrebari primarului despre cum se cheltuie banii din buget. Poate, daca ar fi mai multi, primarul si-ar da seama ca a venit timpul sa dea socoteala nu numai in timpul campaniei electorale, poate si-ar da seama ca n-ar fi rau daca ar mai consulta cetatenii si alte asemenea nazdravanii s-ar putea intampla, daca nu ar fi gardul. Altfel, "pana-n gard" e tot ceea ce-i intereseaza pe cei mai multi dintre cetatii din tara asta.