Ca toți cei care au de-a face cu școala din diferite ipostaze (elev, părinte, cadru didactic) cunosc profesori care, prin notele puse in catalog, obligă elevii la meditații. Și, bineînțeles, cine cunoaște mai bine materia respectivă decât profesorul de clasă, chiar cel care pune notele scăzute?! Și, ca sa îmbuneze fiara de la catedră, bieții părinți se ”simt” obligați să-și trimită odrasla la împărțitorul de dreptate și de note, la prețuri enorme și adaptate la criză. Deunăzi, vorbeam cu cineva și nu-mi venea să cred urechilor când am auzit suma pe care o cheltuie săraca familie pentru nevoia de cunoaștere aprofundată a copilului: 60 de milioane, annual.
Personajele de mai sus, la care puteți adăuga profesorii nemernici care iau bani pentru a pune note mari sau pentru a nu lăsa corigenți (această categorie este și mai josnică decaât cea precedentă), sunt cele care, în discuțiile din pauză, din cancelarie, pozează în modele de profesionalism, de corectitudine. Uitând de cadavrele pe care le au în dulapurile de acasă, ”profesorii” de mai sus își permit să dea lecții de conduită tinerilor care apar în cancelarie, își permit să ceară socoteală pentru micile greșeli pe care le facem cu toții și, culmea, își permit să ceară scoloteală celor care îndrăznesc să lase corigenți la clasele unde somitățile sunt diriginți. Ipocriții stau în gașcă și dacă, din întâmplare, te nimerești lângă grupul lor, incetează orice discuție despre bani și încep să discute despre problemele de la … clasă. Ipocriții din cancelarie au un limbaj comun, plin de cuvinte cu înțelesuri ascunse, se înțeleg din priviri atunci când trebuie să fixeze prețul unui copil. Ipocriții din cancelarie se simt cu musca pe căciulă atunci când alții discută de pe subiect, îi vezi cum le curg apele pe față, dar, dacă își dau cu părerea, sunt cei mai mari critici ai hoției pe care o practică și ei; la prima ocazie, îți vor tăia picioarele pentru că ți-ai permis să critici sistemul. Din păcate, ipocriții nu au vârstă, pentru că plaga se întinde de la cei mai în vârstă (mulți dintre ei, foști turnători la Secu și obișnuiți cu sistemul comunist) până la cei cu câțiva ani de experiență. Ipocrizia de care dau dovadă este așa de bine utilizată, încât, pentru un nou-venit într-o cancelarie, nemernicii despre care vorbesc par adevărați apostoli, dascăli cu chemare și cu conștiință.
Reforma sistemului de învățământ românesc trebuie să înceapă și din cancelarie, nu numai din afara sa, prin renunțarea la fosile și la mârlani, la bolnavii psihici și la cretinii din cancelarii.