BLOG de VRANCEA: 01.03.2010

O obsesie

#1 Obsesia tramvaiului din Bordeaux.

#2 Detalii urbane.

Pastele meu trist

De la inceput, lasam deopartea partea religioasa – nu intereseaza acum, asta neinsemnand ca nu e importanta.

Pentru mine, Pastele e, poate, cea mai trista sarbatoare. In schimb, imi aduce aminte cel mai mult de copilarie, pentru ca atunci, imediat dupa caderea comunismului, am putut merge la Biserica fara nici o frica, pentru ca atunci preotul nostru, din sat, ne incuraja sa venim la slujbe. Imi aduce aminte de denii, cand cantam in corul bisericii (acum, in satul meu nu mai exista asa ceva) cantece pe care le pregateam cu zile inainte. Imi aduc aminte de bucuria pe care o aveam seara, cand plecam cu restul baietilor, spre Biserica, pentru ca urma sa ne vedem cu fetele care cantau cu noi. Imi aduc aminte de noaptea de Inviere, cand abia mai puteam sa respiram sus, in balcon, din cauza fumului atator lumanari aprinse deodata. Imi aduc aminte de momentul in care abia asteptam sa ajung acasa, sa mananc cozonac. Si, totusi, Pastele il gasesc cea mai trista sarbatoare crestina.

P.S.: Mi se pare o prostie sa faci cadouri de Paste iar iepurele pascal il gasesc a fi un animal numai bun de sacrificat pentru friptura, fara rost si impus doar din motive comerciale.

P.S. 2: nu-mi place carnea de miel. Deloc.

Discutie in familie

Pare-se ca problema era destul de aprinsa.

Docs and Photos

Te afli la mii de kilometri de-acasa si-ti dai seama ca ai uitat pe celalalt calculator un document pe care trebuia sa-l iei cu tine, pe-un stick USB, ca sa-l completezi aici.

Ti-e lene sa iei dupa tine stick-ul, ti-e frica sa nu-l pierzi, sa nu se rupa, sa nu iei virusi, sa pierzi tot ce ai pe el? Cum faci sa ai documentele de care ai nevoie tot timpul la tine.

Pentru mine, sunt doua solutii simple: Google Documents, pentru tot ceea ce tine de text, si Picasa sau Flickr (cu albume private), pentru imagini. Da, exista o conditie necesara: acces la Internet. Dar, azi, chiar si in Romania, asta nu mai reprezinta o problema, mai ales cu smartphone.

Photo: rpps.net

Ne-au luat locul

O fi un pas inainte, om fi pierdut interesul pe care il aveau cineastii francezi pentru noi, dar e clar: nu mai suntem favoriti pentru a indeplini rolul de reprezentant al Europei de Est in filmele franceze. Al acelei Europe care o duce greu, cu saraci si foarte saraci, cu oameni care fug in Vest pentru a scapa si pentru a da o sansa copiilor lor. In ultimul film pe care l-am vazut aici, rolul de reprezentant al Estului e luat de …, de…, biensur, de fratii nostri, moldovenii (de fapt, moldovence). Mama si fiica locuiesc la Chisinau, fug la Paris si, pentru a nu fi confundate cu romancele, vorbesc doar ruseste.

Daca prindeti filmul, merita vazut. O comedie asa de tragica n-am mai vazut de ceva vreme. Un singur neajuns: unele glume nu le-am inteles din cauza diferentelor culturale, despre care voi face vorbire intr-un articol viitor.

Spalatorii de morti … politici

In UK, saptamana trecuta, un jurnalist a reusit sa scoata la suprafata faptul ca doi lorzi erau dispusi sa se vanda, sa faca trafic de influenta. Parlamentul i-a suspendat, imediat ce au aparut inregistrarile, ca sa poata fi anchetati. Fara dovezi, fara certuri, fara scandal. Li s-a parut ceva normal. Presa, normal, a fost de parere (da, ei au pareri si le si asuma; la noi, jurnalistii au pareri, dar nu si le asuma – le trateaza drept informatii) ca e normal ca cei doi sa dispara din Parlament.

La noi, senatorul (a inceput sa mi se faca greata de tipul asta de “senator”) anchetat guita ca-i nevinovat, ca-i victima a “santajului mediatic”. Daca ma uit la atitudinea slugarnica a trustului lui Felix, Motanul Senator (si asta), santajul lor e, de fapt, o spalare de morti, o ferchezuire a cadavrului politic, o cosmetizare trista a unui om care nu merita nici un fel de respect (da, pana justita nu-si spune cuvantul, omul ala e inocent – cum sa nu, am vazut ce “cuvinte” spune Justitia!!). Din pacate, trustul pisicesc, inca o data, lupta pentru o cauza care arata care-i adevaratul scop al presei romanesti (a unei parti a ei): spalarea si cosmetizarea cadavrelor politice, sprijinirea fatisa (dar nu asumata) a unui partid politic si a membrilor acestora, opozitia cu orice scop si fara discernamant.

Prin alte parti, presa lupta impotriva coruptiei, a tuturor politicienilor carora li se pare ca lumea e doar a lor si-o pot imparti in bucati. La noi, presa lupta impotriva coruptilor. Impotriva coruptilor celorlalti. Ai lor sunt coruptii buni, cei care au gresit fara sa vrea ( si ce om nu greseste, in viata?). Ai lor sunt coruptii care ii platesc si care le cer supunere.

Matza cu clopotei poate prinde soareci?

Quelques questions sur les francais

#1. Semaforul este, pentru pietonul francez, o piesa de mobilier urban. Pentru ca, desi are tot trei culori (ca peste tot in lume), pentru pietonul francez acesta are doar culoarea verde.

#2. Oamenii de aici sunt asa de relaxati incat, mergand pe trotuar, trebuie sa fii foarte atent sa nu lovesti unul, pentru ca lor nu le pasa si nici nu belesc ochii pe unde calca.

#3. In Bordeaux exista cea mai lunga strada comerciala din Europa, rue Sainte-Catherine, cu buticuri multe de le pierzi numarul – un kilometru si-un sfert numai pentru shopping, pentru aia interesati (poate cunoasteti, din documentare, frenezia hranirii la rechini – cam la fel patesti daca intri pe strada asta: la capatul celalalt te asteapta buzunarele goale, goale de tot). Pentru eventualii vizitatori – un loc bun de ferit!

#4. Nu cred ca am vazut mai mult de 15-20 de masini luxoase (beemveuri, mercedesuri, audiuri ori citroaenuri ). Asta, intr-un oras de aproape 240 000 de locuitori. La noi, la 100 de mii, n-ai loc sa te invarti de manelari fitosi, cu masini cu nume scurte, usor de tinut minte.

#5. Am patinat, azi. Hai, ca m-am descurcat! Bine, m-am descurcat, pana am cazut, c-apoi m-am suparat si am plecat acasa.

P.S.: unora dintre francezi (din pacate, mai mult frantuzoaice), combinarea apei cu sapunul, intr-o actiune de igienizare, li se pare prea dificil. Pacat!

Nikon S8000

Iata de ce Nikon S8000 este un aparat foto excelent; facute aseara, pe cheiurile raului Garonne, in Place de la Bourse.

Click pe fiecare imagine pentru a mari fotografiile.

Despre cine scrii si ce poza pui – la ZdV

La cat ma pricep eu la politica si parca tot imi dau seama ca asta din dreapta ii Blaga, si nu ministrul de externe care primeste o bucata de sarma. Daca tot ii asa de puternica relatia ZdV cu agentiile de presa, de ce nu folosesc si poze adecvate articolului, ca aia de la agentii cu siguranta le au (btw, nu pot sa nu remarc faptul ca pozele facute de jurnalistii de la ZdV – unele, nu toate – incep a fi mai interesante: unghiuri mai ciudate, focalizari mai interesante; le-as sugera, daca se poate, sa renunte la pozele facute piezis, care arata ca naiba)?

Primul concurs Blog de Vrancea

Cei care gasesc “ciudatenia” din poza asta imi pot cere sa le cumpar* un lucru din Bordeaux si sa il aduc in tara.

* dati un mail, sa va dau contul bancar.

Scene de viata citadina, in Bordeaux

#1. Les jeunes

#2. Promenade

#3. Ba, mai lasa si la altii!

Si inca ceva: nu inteleg romanii (de fapt, romancele – ca-s singurul intre 13 romance, plus alte 3 profe din Italia, Slovacia si Danemarca) care, ajunsi in Vest, intra intr-o febra a cumparaturilor. “Vai, draga, am gasit niste tricouri faine, la reduceri. ; Tu, stiai ca la FNAC sunt reduceri? ; Ouf, cand am ajuns eu, nu mai era nimic la reducere.” Aceleasi lucruri le pot gasi si acasa, uneori mult mai ieftin decat aici. Dar, deh!, ce mai poti replica unuia/uneia care iti arunca: “Vezi tricoul asta? Aha, din Franta.”

Reteaua psd

Toata lumea vorbeste despre reteaua Voicu. Fals! Reteaua Voicu este, de fapt, reteaua PSD, prin care oamenii partidului au facut si fac ceea ce stiu mai bine: sa fure si sa santajeze. Detalii, aici (de urmarit si partea a doua).

Arabi si lucruri care nu-mi plac

E, uite ca Vestu’ asta nu e numai o frumusete. Sa locuiesti in orasul asta si sa nu stii sa dai o informatie importanta despre o anumita cladire din oras, asta mi se pare o dovada de cel putin lipsa de interes, ca sa nu-i zic educatie ( intrebarea mea era legata de Palais de Justice, una din cele mai importante cladiri din Bordeaux). Nu-mi plac frantuzoaicele: nu pentru ca ar fi urate (da, mai sunt unele numai bune de folosit in cosmaruri), ci pentru felul in care se imbraca. Ei ii spun “chic”, eu ii zic “kitsch”: sa ai toate culorile curcubeului pe tine, nu-i chiar chic. Dar, in fine, gusturile nu se discuta (in schimb, se barfesc:) ). Ce-mi place la ele, insa, este dezinvoltura cu care umbla, ca si cum “nu-i nici o problema ca arat ca naiba, e problema ta ca te uiti”.

Apoi, mai sunt cartierele locuite de arabi. N-am patit nimic mergand pe-acolo, dar sentimentul pe care ti-l dau astia in timp ce se uita la tine e foarte ciudat – astepti, la orice pas, sa-ti-o iei peste ochi, sa te rupa, sa te lase pe caldaram, fara rasuflare, desi, repet, nu am patit nimic pana acum.

P.S.: foarte, foarte putini negri. Ma asteptam la mai multi :) .

Doar poze

Cursuri, toata ziua. N-am avut timp sa vad nimic. Fotografiile sunt facute de Mirela, intr-o plimbare de una singura. In seara asta mergem la film.

Unele sunt la fel

E greu. Sa mergi pe jos, numai pe jos, dupa o lunga perioada in care mi-am folosit picioarele doar pe distante scurte (sau pentru bagat in diverse chestii), e un adevarat chin. La care se adauga, in seara asta, proasta inspiratie de a merge spre basilica Saint-Michel. Am descoperit ca au si francezii cocalarii lor, ascultatorii lor de “manele”, cartierele lor in care e bine sa intri doar daca ai cu adevarat nevoie. O gramada de crasme marocane sau arabesti, multe baruri, multi betivani si multi fumatori pe strada (cred ca asta e cel mai mare soc negativ pe care l-am avut aici).

La pas, prin Bordeaux

In sfarsit, soare si-i cald. Bordeaux e fain, dar nu se poate compara cu Angers, un oras mai mic, dar mai frumos. Oricum, e liniste si curatenie, exact ceea ce avem si noi, acasa, din plin. Tramvaiul de aici se plimba prin tot orasul, silentios si frumos – e cel mai frumos tramvai pe care l-am vazut vreodata.

Pe strada, se fumeaza mult, mai mult ca la noi. Barbati si femei, cot la cot. Egalite et fraternite. Multe biciclete, cu parcuri de inchiriat, la preturi mici. De maine, cred ca-mi iau si eu una, ca-i destul de mers pana la Alliance Francaise. Femeile se imbraca urat, dupa gustul meu, oarecum intr-o imensa lehamite si lene. Barbatii imi par mai atenti, desi am vazut si unele exemplare carora baobabul le serveste, peut-etre, drept casa.

Orasu’-i plin de catei si de urmele lor, lucru care nu se intampla in Angers. E duminica si lumea-i la plimbare, poate de asta si traficul e slab. Oricum, prin centru sunt vreo 3 parcari subterane, fiecare cu vreo 200 de locuri. Am vazut doua cazuri interesante de soferi care doreau sa parcheze (da, numai in locuri speciale si numai de-o singura parte a strazii): ambii au incercat sa-si bage masina intre altele doua; n-au reusit si au plecat. La noi, soferul ar fi urcat masina pe trotuar sau ar fi asezat-o de-a curmezisul. La ei, daca faceau asta, le-o ridica imediat.

Am iesit de doua ori azi, asteptam seara pentru plimbarea urmatoare. Revin cu poze, mai tarziu.

P.S.: afise electorale, doar intr-un singur loc. Aida imi zice ca ei le primesc prin posta si cam asta-i totul. Curat si igienic.

5:24, heure locale

I love Y! Messenger

Uite d-asta imi place la nebunie messengerul asta:

Deci, care se baga sa-i faca lu’ asta o “autobiografie” pentru Jandarmerie? Hai, ca omu’ plateste banu’ gras si e si in nevoie! Plus ca are si model, gata facut! Hai, ca-i usor!

Prima zi (de fapt, seara)

UP-DATE: a castigat Franta, dupa vreo 3 ani in care a mancat bataie intr-una de la englezi. In plus, au castigat si Turneul celor 6 Natiuni.

Multumita lui Dumnezeu si lui Air France, sosiram in Bordeaux. Astia au alegeri regionale, da’ frantujii naibii n-au nici un fel d-afise pe strada cu “Geoana presedinte”, asa cum sunt eu obisnuit in Focsani.

In plus, am inteles din L’Equipe ca-i bataie mare intre Franta si Anglia, in seara asta, pe Stade de France. La rugby.

Maine, poze si impresii de calatorie.

P.S.: frantujii astia “este” nesimtiti – sa n-ai tu un pic de praf pe jos, sa tragi pe-o nara, sa ma simt si eu ca acasa. Pai, nu se face, monsieurs!

P.S.2: ca sa nu mai fie probleme, voi posta la sfarsitul fiecarui articol si ora la care fac scrierea, ora locala. Amu’, ceasu’ arata 10:30.

Tomorrow. La ora asta

Maine, fix la ora asta, aterizez in Bordeaux. Pana atunci, numai pe Twitter, pentru cei interesati.

FOTO: phonebookoftheworld.com

Scurte …, da’ bune rau

#1. Luminilor de avarie de la masini ar trebui sa le fie schimbate denumirea, in Romania. Sa le zica “lumini de asteptare”, pentru ca in 80% din cazuri la asta sunt folosite: cineva sta in masina si asteapta pe altul, cu luminile de avarie pornite. De ce? Se asteapta la vreo bataie de la ala care vine? Crede ca cel asteptat urmeaza sa-i provoace vreo avarie la fizic?

#2. Unde iesim in week-endul asta, in Focsani? Bineinteles, la Bacau sau la Galati, ca la noi n-avem de ce.

#3. De la oua si pene, viceprimarul Dobre trece la gauri. La numarat gauri. Alea din asfalt, nu din plasa de la cutiile unde ii traiesc gainile stresate. Eu ii urez sa aiba mult spor la munca. Daca vrea sa faca ceva cu gaurile, sa nu uite ca ii trebuie si oua.

#4. Elevii de la Dumitresti fac pipi langa copac, in timpul orelor de sport. Si unde-i problema? Mie mi se pare normal: se pastreaza comuniunea omului cu natura. Sau, mai bine, in timpul acestor pauze, elevii ar trebui invatati despre circuitul apei in natura.

#5. Va rog sa nu uitati ce zi importata este astazi, pe care ar trebui sa o sarbatorim prin munca, prin cantec voios, prin fapte bune si ganduri senine, prin caldura sufleteasca. Astazi, sarabatorim “Ziua pasaportului romanesc”. Faceti-va unul si nu va mai intoarceti! Pasaportul fie cu voi!

Romania adevarata

Asta e Romania adevarata, nu aia de la tv.

Powele sunt facute azi, in drum spre Iasi.

Satul Focsani - martie, 2010

Fotografiile de mai jos sunt facute cu un telefon si surprind orasul Focsani, asa cum este el in martie 2010, in timpul unui primar caruia ii este frica sa nu-i dea palme MOP (asa cum a mai facut-o). Un loc care se numeste oras doar pentru ca are blocuri si putin mai mult beton decat un sat. Un loc in care strazile sunt pline de pamant sau de gropi. Un loc unde praful este singurul stapan. Un loc unde se spune ca noi suntem regii si ca unii lucreaza pentru noi. Un sat.

P.S.: folositi functia FULL SCREEN, ca sa va desfatati ochii cu satul nostru urban.

Da’ ne si pasa de ne-ndoaie

Pentru proiectul Let’s do it, Romania!, in Vrancea sunt doar trei inscrieri. Mai putini ca noi sunt in Olt si Covasna. Vrancea rules, once again!

Foto: scienceblogs.com

Lumea unei domnisoare

Trei fotografii care mi-au placut foarte mult. Toate apartin Paulei Mihalache, care expune la Casa de Cultura, incepand de maine seara. Domnisoara mai expune si on-line, aici.

Via ZdV, articolul Iuliei Nicolae.

Blog design pentru Blogger.com

Blogger.com (de fapt, draft.blogger.com) a introdus optiunea de template design, adica sa si-o faca omul cu mana lui. Mai jos, un preview, pentru cine are ochi de vazut si mouse de folosit.

Ti(bi)lica Babalaul

E unul dintre cei mai mari (la propriu) jurnalisti din Vrancea. E cel mai bun tocsoist. He’s the one and only Ti(bi)lica CondreA . Tocmai de aia, in seara asta, Ti(bi)lica a vrut sa ne arate muschii lui de ziarist. De fapt, nu noua, ci invitatilor sai, cu care discuta despre starea sportului din Focsani.

Vorbind cu atrenorul echipei de volei feminin, care a calificat echipa, anul trecut, in prima divizie valorica din tara, si simtind ca tensiunea tocsoului se risipise, maretul Ti(bi)lica se sforteaza, isi stoare neuronul si, intr-un avant pompieristic, tranteste INTREBAREA:

- Domnu’ antrenor, daca stiati ca nu o sa aveti rezultate in prima liga, de ce ati mai promovat, dom’le?

Omul ramane interzis, in mintea lui topaind doua ganduri: “Bai, asta ori e prost, ori e prost!” Si raspunde: “ Pai, cam asta e scopul in sporturile de echipa: cand esti intr-un esalon inferior, vrei sa avansezi in cel superior.”

Gandind la rece, cam asta ar putea fi intrebarea adresata unui repetent din clasa a V-a: “Bai, elevule, daca stiai ca ramai repetent, de ce ai mai promovat, ma, clasa?”. Ori, mai aproape de Ti(bi)lica CondreA, intrebare ar suna asa: bai, Tibi, de ce gandesti tu, daca tot o faci asa de prost?

P.S.: Sper sa nu ma vezi in seara asta, prin casa, ca nu-s.

Doua exemple de ghertoi de bloc

#1. Toata iarna, ghertoiul de bloc a fumat in apartament. Si pentru ca lui ii place la culme curatenia (in interiorul pesterii unde locuieste), a aruncat toate chistoacele afara, langa bloc, de s-a facut covorasul din imagine. Frumos, n-am ce zice!

#2. Odata cu venirea primaverii, ghertoiul de bloc se apuca sa-si curete habitatul. Curata copacii din imprejurimi, taie crengi si le aduna. Pentru un gratar, eventual? Cele din imagine sunt de vreo doua saptamani, de cand harnicia l-a apucat subit pe ghertoi si l-a si lasat, la fel de repede. BTW, cosul de gunoi e la vreo 10 pasi.

crengi

Fan

Infocat.

Teatru la fara frecventa

“Visul unei nopti de vara” e povestea feerica, prin excelenta. Zane si “zani”, capete incoronate, cupluri de indragostiti. Ai zice ca la o asemenea piesa s-ar fi cerut un decor pe masura. Trupa lui C. Popa (care a tinut sa ne aminteasca de faptul ca piesa pusa in scena de el s-a jucat, la Bucuresti, in fata a peste 4000 de spectatori, nu ca la Focsani, unde abia a adunat vreo suta – ei, ce vrei?! Niste provinciali!) a folosit cel mai bogat decor – imaginatia publicului, pentru ca nici macar niste banali copaci nu au putut fi gasiti.

Ce-i de zis, legat de jocul actorilor de aseara? E pacat ca si actoria a inceput sa se faca la fara frecventa. Pustii de aseara s-au descurcat bine, desi cam exagerati in gesturi si in puterea discursului. Mai au de invatat – scalambaielile in genul “Vacanta Mare” nu inseamna teatru. Dar nu de la “maestrii” care i-au insotit. Lispiti de viziune, cu dificultati mari cu textul, fazi si insipizi, fitosi (deh!, de la Capitala) si lenesi, marile vedete ale trupei lui Popa m-au dezamagit.

Per total, un spectacol de teatru de clasa a XII-a, cu actori mici (unii, ca varsta, altii, ca talent) si fara decor (de fapt, cum zicea “marele actor” C. Popa, cu un decor minimalist), intr-o transpunere ce s-ar fi dorit a fi moderna (oi fi eu provincial si nu inteleg modernismul “capitalistilor”?), de evitat la o aventuala rejucare.

P.S.: unul din tinerii actori este din Focsani. Poate de asta a fost asa de “mult” public. Fara el, abia daca sa umpleau primele 4-5 randuri ale salii Teatrului Pastia.

Frica de penibil (sau Go west!)

Ca sa devii un politician cunoscut si cu “rezultate” trebuie sa renunti la frica de penibil. Mie, unul, imi surade mai mult ideea de a tace, la o intrunire, cand nu stapanesc subiectul, cand intrebarea care imi umbla prin cap mi se pare puerila, cand sunt altii care cunosc mai multe si mai bine decat mine ceea ce se discuta. In schimb, am observat la politicieni o apetenta fata de penibil: nu exista subiect pe care un politician care “se respecta” sa nu-l poata discuta, sa nu aiba o parere despre, sa nu creada ca are si solutii pentru rezolvarea chestiunii. Politicienilor ajunsi pe culme chiar ca le lipseste frica de penibil, caci altfel nu-mi pot explica vorbele unora : “Va voi demonstra ca sunt cel mai mare constructor al tarii” (Udrea), “Eu cu Crin Antonescu suntem ca si Che Guevara si Fidel Castro” (Ponta), “Eu sunt presedintele judetului” (MOP), pentru a da doar cateva exemple.

E scris in fisa postului ca, pe langa frica de penibil, politicianului sa ii lipseasca si bunul-simt. Ce mai ramane de facut? Go west!

Din cauza mea

Omul isi spala masina, in Piata Garii. De ce? Pentru ca poate, pentru ca Politia Comunitara doarme, pentru ca cine trebuie sa-l traga de maneca nu e prin preajma. Pentru ca e un porc nesimtit. Pentru ca nu mi-a pasat indeajuns de mult incat sa ma duc sa-i spun ca-i un prost.

Transparenta lui MOP si a Ralucai Dan

Maine are loc sedinta de CJ in care se va vota, printre altele, bugetul judetean pe 2010. In ordinea de zi, la punctul 15, apare acest proiect de hotarare. Pentru ca institutia condusa de MOP si strunita de R. Dan este foarte transparenta, la mapa consilierilor judeteni nu apare aceast proiect de HCJ. La intrebarea unui consilier judetean (de ce nu avem si proiectul 15?), raspunsul a fost : Il veti primi maine, inainte de sedinta. Aha, da! Proiectul de buget, cu cateva minute inainte de sedinta. Transparenta, nu?

Ghertoii de parcare

Pentru ca mamele lor i-au nascut in strada, ghertoii din imagine si-au adus aminte ca-s cocalari si si-au parcat masinoaiele fix in strada. Pentru ca ei fac parte din specia ghertoiului de parcare. Avem amandoi doi neuroni? OK, hai sa nu-i folosim, si-or fi zis cocalarii de mai jos.

A, pe strada aia se circurl ain ambele sensuri.

Marean Girlaneanu va invita-n pesedica

Am trait s-o vad si p-asta: vajnicul luptaci anti-pesedica, pe numele lui uman Marean Girleanu, ne indeamna sa devenim membri pesedica. Lucru pe care i-l doresc doar lui.

Cu multumiri prietenului A.C., pentru pont.

Free hugs, again! De fapt, despre-un puscarias

Il lovesti pe unul, de prost ce esti sau de beat ce-ai ajuns. Ala moare. Tu, normal, intri la bulau. Acolo, dupa ce te obisnuiesti sa nu mai scapi sapunul pe jos, la dus, te-apuci si-nveti o meserie Sa zicem ca te faci tamplar, si chiar unul bun. Te specializezi pe bucata ta de sicriu, le faci cu floricele, cu brizbrizuri, cu plapumioara si pernuta, cu tot ce trebuie ca omul sa se simta ca acasa pe lumea ailalta. Mai ai putin si iesi. Crede careva ca nenea asta va avea viata usoara? Crede careva ca, desi omul e cel mai bun din provincia europeana la facut sicrie, ii va fi usor sa-si gaseasca un loc de munca? Si nu din cauza faptului ca nu se pricepe, ci pentru ca vreo cativa ani in urma, in timp ce era mai prost ca niciodata, a omorat un om. Da, cum sa nu!, reintegrare sociala, reintegrare in campul muncii. Omul va ajunge un paria, un nene pe care sa-l arati la copii (daca nu esti cuminte, te ia puscariasul!) si nici nu stii cine e mai vinovat: el, ca a ucis, sau tu, ori eu, ca nu putem sa-l acceptam inapoi, desi el si-a platit pedeapsa fata de societate (mai are mici dificultati cu constiinta). Tare as vrea sa vad pitiziponcutzele si pitziponcutzii aia cu “Free Hugs!” cum se duc ei, tzopa-tzopa!, sa-l ia in brate pe-un nene d-asta – cata ipocrizie si-n idiotenia asta!

Cel care m-a pus pe ganduri se numeste Ion Stavar, despre care scrie Adevarul de Focsani (Stefane, vazusi, ma, cum se pune link? Hai, ca nu-i asa de greu!).

Miss Musculo de Cacaina

Lu’ Miss Musculo a politicii de pe Cacaina cica i-a picat cu dragoste Prostanacul, pentru care trage sfori prin PeDeLe ca sa ramana-n continuare presedinte. De Senat. Zice Catavencu. Amu’, daca-i pe bune, nu mai bine cauta cocoana un streang, sa se sinucida politic?

Pentru “amici”

Evolutia lu’ Blog de Vrancea, dupa Zelist.ro . Mai e putin. Avem timp – catinel, catinel, ca nu ne grabeste nimeni.

Anonimul si tampeniile sale

Internetul a adus o libertate relativ mare pentru utilizatori. In acelasi timp, a adus si posibilitatea ascunderii identitatii si folosirea acestui atu in lupte “personale” si in exprimarea unor opinii.

Anonimul este acea specie de animal social caruia ii este, prin definitie, frica. El este un las care nu are curajul de a-si asuma parerile in mod public, este o lighioana care isi linge degetele dupa ce foloseste tastatura, injurand si stropind cu mizerii pe unde apuca sa-si lase urmele. Anonimul este un “Gica contra”, care nu este niciodata de acord cu nimic, ce crede ca poate sa-si dea cu parerea despre orice, oricand si oriunde. Anonimului ii lipseste rusinea si simtul penibilului, pentru ca, fiind ascuns, nu risca nimic.

Anonimul de pe Internet nu va putea fi starpit niciodata, ca un cocalar ce se afla. In schimb, se pot gasi metode prin care acesta sa nu-si mai lase balele prin diverse locuri, poate fi tinut la o minima distanta si trebuie, totdeauna, eliminat din discutie. Un purice n-are voie sa aiba pareri. Un purice trebuie strivit cu orice ocazie. Anonimul este un purice. Anonimilor, hai, mars la culcare!

FOTO: blog.talkingidentity.com

Free hugs

E vreunul care sa inteleaga tampenia asta? Adica, vine la tine un nene sau o tanti pe care nu le-ai vazut niciodata in viata ta si, hop!, te ia in brate, chipurile ca sa te simti bine. Serios? Da’ poate ma sariti, ca n-am chef azi de imbratisari cu necunoscuti. Ma gandesc ca o mama sau un tata e mai bucuros sa primeasca “free hugs” de la copii, o bunica, de la nepoti. Ma intreb: i-or fi luat in brate si pe homlesi? Pe cand “free kisses”? Poate si “free sex”? Totul la 3,8 lei.

De 8 Martie

In fiecare zi de 8 Martie, presa ne prezinta femei-model: unele fac munci pe care, in mod normal, le fac barbatii, altele s-au evidentiat prin nu stiu ce realizare. Femeile astea n-au existat pana acum? Ori s-au nascut chiar de 8 Martie, anul asta? De ce doar in ziua asta apar ele in ziare? Raspunsul poate fi simplu – presa trebuie sa vanda si trebuie sa caute subiecte care sunt senzationale. Normalul nu se incadreaza in viziunea despre societate a presei din Romania.

Progres

Era de asteptat: dupa ce tigaretele Camel se fabrica doar in Romania, tigaretele Carpati nu se mai fabrica deloc. Progres, vericule!

Cam ce urmeaza?

OUCH!

Foto: Failblog.org

Question?

V-ati duce cu bicicleta la munca? Pe mine ma bate gandul, la cat e de scumpa benzina si la cate gropi sunt.

Un telefon ciudat

Primesc azi un telefon foarte suspect.

- Sunt Gica Icuslescu, de la Cosmote, si v-am sunat in legatura cu o greseala facuta in centrala noastra.

- Ce greseala?, zic eu.

- Din nefericire, s-a suprapus peste numarul dvs. un alt numar, care a efectuat convorbiri in strainatate in valoare de 102 euro si vrem sa remediem problema, ca sa nu vi se incarce factura pentru convorbiri pe care nu le-ati facut.

- Bine. Daca v-ati dat seama, puteti remedia fara ajutorul meu problema.

- Da, dar avem nevoie de datele dvs. ca sa stim ca sunteti titularul.

- Pai, nu le aveti deja.

- Ba da, dar trebuie sa-mi confirmati. Asadar, care este contul dvs. bancar…

- Uite cum rezolvam: imi trimiteti voi o scrisorica prin care imi povestiti tot ce s-a intamplat si va contactez eu ca sa lamurim …

In momentul asta, ala a inchis telefonul. Sper sa revina, ca n-am apucat sa-l si injur oleaca si n-am numarul lui, c-a sunat cu numar ascuns.

Anunt

Saptamana asta se anunta, din nou, ninsori si vreme rece. Culmea, joi s-ar putea sa ninga, asa cum s-a intamplat si saptamana trecuta. Asadar, se pare ca iar nu avem noroc cu Crangul, din pacate. Cum, pe 20 martie, eu plec de pe meleagurile astea pentru o perioada destul de mare, ma vad nevoit sa renunt. Pana ma intorc si am posibilitatea sa organizez cum trebuie toata tarasenia.

P.S.: asta nu inseamna o renuntare. Doar o amanare din pricina mai multor factori independenti de vointa mea.

Independentii, ploconiti lui MOP

Cate sanse exista sa apara si-n Vrancea un nou partid, pe partea stanga? Dupa dineul de aseara, unde MOP l-a avut invitat pe Oprea, ministrul Apararii, as zice ca destul de putine. In judetul unde conduce ca un baron medieval, MOP nu putea sa accepte aparitia unui nou partid fara acceptul sau, fara ca el sa-si impuna niste oameni in noua organizatie. In eventualitatea aparitiei “independentilor” si-n Vrancea, acestia vor fi independenti doar cu numele. Sa-si joace MOP o carte politica prin care sa-si asigure intrarea in noul partid? Prea multe motive n-ar fi, mai ales ca acum este vice-presedinte al PSD. Singura ratiune a intalnirii de aseara a fost doar dorinta acestuia de a putea conduce de unul singur in acest judet, ceea ce se si intampla, cu largul aport al conducerilor PD-L si PNL.

Raspunsurile la chestionarul despre blogosfera vranceana

58 de raspunsuri. Putine, zic eu. De ce? Dezinteres, in primul rand. Lene - de ce nu?! Si mai sunt si alte motive dar le pastrez pentru mine.

Multumiri, in primul rand, lui Dan, Alin si C. Irimia, pentru banner. Pentru Nicu, Gabi, Iulia si Aida, multumiri pentru posturi. Pentru restul, noroc!

So, let’s proceed!

SansaVranceana.ro fura. Iar

De cand cu relansarea site-ului, Sansavranceana.ro o tine numai intr-un furt. La lumina zilei, fara nici o urma de rusine, ca si cum tot ce e pe Internet e facut doar pentru scribii de la Sansa Vranceana.

De data asta, deontOLOAGELE de la Sansavranceana.ro au furat poze, ca in arhiva lor nu prea au: au furat o poza de la Cotidianul.ro, fara sa zica nici un cuvintel despre asta, ca doar e jurnalism on-line si se poate.

Originalul de la Cotidianul, din 2007.

Furtul din Sansavranceana.ro, din 2010:

Data viitoare, poate furati site-ul cu totul, ca doar Pufu va da voie, nu?

Fara numar, care este

Ca sa-i fie usor si lu’ Marean cand isi cauta sectorul lui pe persoana fizica care este, jmecherii de Bucuresti i-au facut viata mai usoara. Goagal, pentru manelarii care este ei melomani, fara numar, fara numar, fara numar…

Why Yahoo! Messenger sucks

1. din cauza status-urilor idioate, de genul : nu-s, iesit, plekt, la buda etc.;

2. pentru ca primesc o gramada de mass-uri, de la unii pe care, poate, i-am cunoscut odata, dar acum nu-i mai stiu;

3. pentru ca l-au integrat in mail – daca vreau mess, imi iau si singur, ca nu-s oligofren si nu stiu sa instalez un programel;

4. pentru ca s-aude prost, cand vorbesti cu cineva (de aia prefer skype);

5. pentru ca au bagat la un loc si utilizatorii de Win Live Messenger;

6. pentru ca s-a inventat telefonul si, mai ales acum, am minute de n-am ce face cu ele;

7. d-aia.

Busy

Am fost la corectura la olimpiada si nu am avut timp sa ma ocup de rezultatele chestionarului. Maine dimineata.

BTW, in franceza, “cititor” se zice “cititeur”.

Vai, ce pete frumoase am de sters!

Reclamele la detergenti is facute, parca, de prosti pentru verisorii lor, idiotii. Ultima pe care am vazut-o are un scenariu “uluitor”:

doi copchii, costumati in piei-rosii, se joaca prin casa; dupa terminarea activitatii educativ-recreative, casa arata ca dracu’, dar numai in privinta geamurilor si a mobilei, care au fost atinse de vopselele folosite de dracusori – restul incaperii e curat, ca si cum ar fi nou; copchii fug la aparitia ciumei pe care o alinta “mami”; tanti, in loc sa faca un atac de cord la vederea urmelor lasate de plozi, zambeste relaxata spre camera si scoate din buzunar un detergent lichid pentru sters petele.

Nici oleaca de cearta (nu zic de palma la cur, ca asta nu-i voie de la lege), nici un urlet spre aia de-au devastat casa, nici o pedeapsa, nimic. Doar un zambet tamp, si femeia s-apuca de treaba, de sters petele cu noul detergent minune care sterge orice. Dupa cum se vede, sterge si orice urma de inteligenta din mintea copywritter-ilor si a eventulilor clienti.

C. Antonescu – o fateta

In caz ca mai aveati dubii despre baiatul cu freza faina de la PNL – un vas gol, fara continut. Vorbe si bataie de joc.

„Crin Antonescu m-a luat lângă el ca pe un vas de flori să mă arate în tot timpul campaniei sale. Dar, îm seara când a ieşit „number 2” nu a catadicsit să-l întrebe şi pe moş Neagu Djuvara ce părere are că i-aş fi spus ca niciodată să nu meargă mână-n mână cu Geoană”, declară seniorul Partidului Naţional Liberal. – pentru Realitatea FM

Normal, pentru ca el il apreciaza pe Chirila, Djuvara e doar de decor.

Let’s do it, Romania!

Din cauza ca au ajuns PET-urile si pungile de plastic mai multe decat firele de iarba, pentru ca e un proiect national, m-am inscris pe Let’s do it, Romania! . Dupa cum scrie pe site-ul lor, treaba e serioasa. Asadar, daca simti ca te-ai saturat de viata-n plastic, daca n-ai bani sa te muti in alta tara, mai curata, let’s do it, Romania!

Cu multumiri pentru L. G. (pentru mail) si pentru Dan Stefan, pentru indemn!

P.S.: din cate am aflat, suntem printre ultimele locuri ca si numar de voluntari. Halal sa ne fie!

In ce tara traim??

“Sporul pentru refacerea dupa concediul de odihna”? Bai, de unde dracu’ au scos asta? Care-i boul care a luat bani pe asa ceva? Cine-i tampitul care a putut aproba un asa spor salarial? Nu cred ca-i mare gaura in buget cu sporul asta, dar denumirea e parca special data ca sa te scoata din sarite. Pe cand spor de viata de apoi, pentru cresterea furnicilor rosii, pentru sters scamele de pe sacoul sefului? Spor de om prost nu introducem? Nu, ca n-avem bani nici sa platim 5 % din cei carora li s-ar cuveni.