Nu este adevarat ca MOp este un hot notoriu si un traficant de influenta, cum nu este adevarat nici faptul ca asfaltarile in Focsani se fac dupa cum ploua. Pardon, se fac pe ploaie. Dupa moda oprisan: ne doare-n cur de banu’ public, noi sa avem de unde fura.
Pozele-s facute prin mai, in Focsani. Care recunoaste zona?
41 % dintre români l-ar vota pe Ceaușescu ca și președinte. Chestia asta ridică două semne de întrebare asupra sondajului.
1. Care e relevanța unui asemenea sondaj?? Și eu l-aș vota președinte pe Zelea Codreanu, numai că, din fericire, nu se poate.
2. 49% dintre români suferă de prostie și de idioțenie. Adică cei 49% care-l regretă pe Ceaușescu.
Am fost nevoit, azi, să vorbesc din nou cu pretenii mei de la UPC Romania. Discuția a fost lungă, dar n-am să redau decât un fragment, relevant pentru calitatea oamenilor de la departamentul de relații cu clienții:
EU: – Problema mea are legătură cu factura…
Prostul de la UPC: – Păi, nu eu emit facturile, ci firma noastră.
EU: – OK. Dă-mi să vorbesc cu firma asta, ca sa mă lămurească.
Prostul: – Eu reprezint firma.
EU: – Deci, tot cu dumneata trebuie să vorbesc, chiar dacă nu dumneata emiți facturile, nu?
Prostul: – Da, cu mine trebuie să vorbiți.
Din momentul ăla mi-am dat seama cam ce fel de interviu se face la UPC, când se angajează operatori la departamentul de relații cu clienții. Dacă și la celelalte departamente e la fel …
Ce ați face dacă ați încerca să treceți cu mașina calea ferată și, din cauză de prostie, vedeți ca tocmai vine trenul peste voi?? Bineînțeles că nu părăsiți locul accidentului (bine, în momentul în care realizați că urmează să vă pălească năpasta, încă nu vorbim de nici un accident).
Ba da, așa trebuie să faceți, pentru ca zice tanti D. Lepădat, de la Adevarul de Focsani, care se arată tare nervozată de faptul că un nene (idiot, după mine) a părăsit locul accidentului, pentru că nu a reușit să scoată mașina de pe calea ferată. Stimate domn de 30 de ani, să-ți fie rușine! Cum ți-ai permis să nu rămâi în automobil, la locul viitorului accident? Păi, uite, astfel tanti Lepădat nu mai poate să scrie despre faptul că a avut loc un accident soldat cu victime umane! Nerușinatule, tu știi cât de mult conta să rămâi acolo? Îți dai tu seama ce articol putea să iasă? Uite, eu îi propun lu’ tanti Lepădat să vorbească la Poliție pentru o reconstituire și, de data asta, vinovatul să rămână în mașină. Ce zici, tanti, n-ar fi fain??
Știrea, așa cum ar fi trebuit să apară, o găsiți aici.
După faza cu pulică, la Radio Dada se pare că s-a introdus regula prostului, adică ziua și prostul. Ia uitați-vă voi la titlul de mai jos:
Mai bine deloc ce ? Mai bine deloc usturoi la mâncare, mai bine deloc apă în frigider, mai bine deloc benzină în rezervor? Mai bine deloc minte în capul tău, mai bine deloc salariu pentru asemenea jurnalist, mai bine deloc așa site de știri, mai bine deloc asemenea radio?
#1. Am văzut azi, la Dedeman Focșani, angajatul cu munca cea mai tâmiptă din toată lumea: ștampilatorul. Ți-ai cumpărat ceva, ieși de la casă, te îndrepți spre ușă și, deodată, de nicăieri, îți sare-n față el, ștampilatorul, care-ți ștampilează, normal, bonul de casă. Nu m-am putut abține și l-am îndrebat ce se întâmplă dacă nu vreau să stau la … ștampilat. Raspunsul inteligentului: Vă luăm produsele înapoi! Să mori tu, măi ainștane?!
#2. Dacă ai nevoie de ajutor, de informații mai multe despre un produs, trebuie să stai la coadă pentru un angajat liber. Din cauza crizei, Dedeman a făcut reduceri de personal și au dat afară de unde nu trebuia și-au păstrat cei mai importanți angajați: ștampilatorii.
De mâine sunt la Iași.
Poza de mai jos merge cu două variante:
#1
Pentru că suntem singura provincie europeană din românica, nu avem neconformități în ceea ce privește sănătatea pulică. Mai prost stăm la nivelul de trai, care nu ni se mai … scoală de ceva vreme.
#2
Întrebare la Radio Dada Erevan: Știați că în Vrancea există o Direcție de Control în Sănătate Pulică?
Răspuns: Nu, dar am aflat!!
Cu muțumiri prietenului A.C., pentru pont.
Duminică dimineața eu prefer să mă trezesc mai târziu. Mai târziu de 8, că-s leneș, somnoros, că m-am uitat la TV până mai târziu, că … uite d-aia. Dar, de-acum, gata! Popa de la biserica de lângă blocul meu (ați observat că aproape lângă fiecare bloc este o biserică?) și-a montat sistem audio de înaltă definiție. A, nu, nu la el în casă! A, nu, nici în biserică. Aha, afară, pe lângă biserică, ca să audă și tanti Safta, de la 3, și nea Aurică, de la parter, slujba cea frumos cântată de vocea de tenor a popei. Bineînțeles că sunt un căpcăun, un păgân, un nesimțit, un cârcotaș când mă întreb de ce trebuia popa să dea slujbă la tot cartierul? Nu-i ajungea acolo, la el, în biserică? Adică, acuma, pe lângă cocalarii cu beemveu, avem și cocalarul cu biserică?
Din toate bisericile pe care le-am văzut în vestul Europei, la nici una nu am văzut sistem audio montat pe zidurile exterioare, ci doar în interior, pentru a amplifica sunetul într-o clădire mare și pentru ca toți credincioșii din biserică să se bucure de slujbă. Toți credincioșii din biserică, nu și cei de pe drum sau din locuințele de alături.
Eu chiar nu-l înțeleg pe popa ăsta de care vorbesc: chiar crede musiu că, prin difuzoarele alea, atrage mai mulți credincioși? Așa vede Biserica Ortodoxă Română apropierea de credincios – urlându-i în pat slujba de dumincă dimineața? Câte babe și moși nu se mai duc la biserică, pe principiul “de la mine se aude cu efect surround”?
A propos, la cimitir ce-ar merge?
FOTO: schneide.wordpress.com
Mai știe cineva ceva despre fostul ziarist, fostul prefect, fostul deputat, fostul … George Băeșu?? Mie chiar mi-e dor de tupeul murdar și minciunile sale. Georgică, dacă citești, dă un semn, frate, că plânge lumea dupe tine… Sper că nu te-ai dat la … fund, nu??
Bre, Bîrli, da’ ce i-ai făcut sărmanei fete, de se ferește ăn halul ăsta de matale … Nu spune c-ai băgat faza cu “La inițiativa domnului președinte MOp, îmi dai voie să te invit la o acțiune politico-socială, la mare?“.
FOTO: Șansa Vrânceană
Stăteam de vorbă cu un prieten și ne-am dat seama cam care ar putea fi dialogul între un director de la o instituție bugetară (să zicem, deși nu numai aici se aplică modelul) și un întreprinzător privat, care produce și vinde o chestie.
Deci:
Dir.: – Vrei să vinzi “chestia” aia?
Privat: – Da!
Dir.: – Cît … îmi dai?
Matt Damon face un rol foarte bun (ca de obicei, in ultima vreme) intr-un film care spune povestea minciunii armelor de distrugere in masa, inventata de americani pentru a invada Irakul.
Atmosfera credibila, un film de razboi care iese din tiparul clasic al celor buni impotriva celor rai, care spune doar o poveste, care relateaza lucrurile asa cum s-au intamplat. De urmarit si de catre jurnalisti, pentru ca le ofera o lectie buna despre cum se face meseria asta, relatand doar adevarul crud.
In noiembrie 2009, contractul meu cu UPC Romania a luat sfârșit, eu alegând să rămân la ei doar pentru că mi-a fost lene să merg la concurență. Undeva prin septembrie, am renunțat la serviciul de telefonie fixă oferit de ei, pentru că îmi erau de ajuns minutele oferite de operatorii de telefonie mobilă.
La începutul lunii iunie, am sunat la relații cu clienții pentru ca să-i anunț că doresc să renunț la serviciile lor; angajatul cu care am vorbit, foarte amabil, m-a anunțat că voi mai primi doar o factură, pentru luna în curs, după care trebuie să predau echipamentele luate în custodie.
Și-mi vine factura; în mod normal, valoarea sa se ridică la 80 de lei. Aceasta era de 590 de lei, sumă din care 500 de lei reprezentau o taxă de reziliere a contractului înainte de vreme. Am rămas mut, mască și perplex, în ordinea menționată.
Am pus mâna pe telefon, am sunat și-am vorbit c-un nene de-al lor. Am încercat să fiu calm (lucru pe care-l reușesc destul de rar în momente de acest gen) și să văd unde-i greșeala. Tipul îmi zice că, prin renunțarea la un serviciu, eu am trecut la un alt abonament și, implicit, mi-am mărit și perioada de valabilitate a contractului. Singurul lucru pe care l-am întrebat pe nenea respectiv a fost dacă, între mine și compania sa, există un cotract adițional la primul contract, prin care eu să fiu de acord cu această prelungire, contract semnat de mine. Cum personajul și-a dat seama că-i maricică buba cu semnătura, mi-a acceptat contestația facturii și mi-a dat un număr de înregistrare, ca să pot afla care-i parcursul ei. Am primit răspunul zilele trecute: am de plătit 90 de lei.
Și vin întrebările:
- e legal să emiți două facturi pentru același serviciu, pentru aceeași persoană, pe aceeași perioadă de timp, dar cu sume total diferite (și ce diferență)?
- ce pățesc alți abonați care nu îndrăznesc (din neștiință. de frică, de prea mult bun-simț) să conteste asemenea mizerii făcute de multinaționalele astea cu jdemii de clienți?
Cu mine, UPC a mai fost porc și altă dată. De asta îi doresc moarte rapidă și faliment frumos.
#1. În ediția de astăzi a ZdV, plecând de la o poveste relatată de un membru al sindicatului Propact, Doina Ganea relatează cum s-a tăiat voinicește (și mișelește) o bucată de pădure cu arbori seculari, de către o tanti, G. Scînteianu. Actul de retrocedare care a făcut posibilă crima asta a fost semnat de către prefectul R. Dan (PSD) și subprefectul S. Hornea (PDL).
#2. În ianuarie 2010, un alt procurator, M. Cosor, apărea în presă din cauza unui incident cu pseudo-jurnalistul M. Gîrleanu. În scandalul respectiv apare și numele unui funcționar important din povestea relatată de Doina Ganea, în ZdV de azi, ce se afla alături de procurator.
Întrebare: de ce oare omul respectiv apare în ambele povești?
Nu aștept răspunsuri pentru că nu-i nevoie de mare inteligență să-ți dai seama. E deranjant și penibil pentru stimabilul alăturarea cu asemenea scandaluri, dar înțelegem pofta de bani și de putere. La fel de bine înțelegem și lupta sa disperată pentru scaun, fără de care … luatul mesei împreună cu procuratorii ar fi imposibil, nu?
După hitul cu câinele care nu-l place pe Băsescu, iaca a apărut javra care nu-i place nici pe Ponta, nici pe manechinul Antonescu. Cu o mică diferenţă: ultima javră e oleacă mai destupată la neuron, pentru că recunoaşte două personaje triste ale politicii românești.
Via zoso
Dacă întrebi pe-un țăran dacă a auzit despre cooperativă, îți va zice că da: de cooperativa de pe vremea comuniștilor. Dar ce înseamnă, de fapt, o cooperativă și, mai ales, de ce?
Stând de vorbă cu niște speciliști francezi pe finanțări LEADER și în metode de asociere, mare mi-a fost mirarea când am aflat că, la ei, chiar funcționează. Un exemplu clar și folositor pentru noi l-am găsit în Vierzon (Franța), unde, în jurul unui nucleu inițial de 7 producători de vin, a luat naștere o cooperativă cu 25 de membri, care folosesc uneltele de vinificare și de îmbuteliere împreună. De fapt, cooperativa lor e puțin specială: nu lucrează în comun, în sensul clasic, în devălmășie, ci doar folosesc împreună niște utilaje achiziționate împreună. Mai departe (desfacerea vinului, păstrarea sa, marketing), fac singuri.
Într-un alt loc, am descoperit un sindicat foarte puternic al producătorilor de vin, din care făceau parte și producători mici, dar și producători mai mari, deși o asemenea diferență nu există în Franța, atâta vreme cât calitatea este cea mai importantă. Toți membrii sindicatului au înțeles, la un moment dat, că e mult mai bine dacă își promoveză produsele într-un singur loc. A luat, astfel, naștere Maison des Vins din Cheverny, unde este o sală de ședințe (ce poate fi închiriată oricui are nevoie; în plus, este folosită și ca sală de expoziție pentru diverse acte culturale), o sală unde prezentată regiunea (cu materiale video) și o sală de degustare a vinurilor AOC din regiunea respectivă, foarte modernă și … neobișnuită. În plus, beneficiază și de faptul că această Maison des Vins se află chiar la intrarea în castelul Cheverny.
Din păcate, la noi, asociativitatea în agricultură nu există. Da, pe hârtie, poate, dar pentru rezultate vizibile, pentru planuri de dezvoltare și produse comercializate sub o denumire comună mai avem de așteptat. Oamenii noștri se plâng, așteaptă și bocesc atunci când nu reușesc să-și vândă marfa. Nu am auzit, în schimb, de nici o inițiativă prin care mai mulți producători de vin (în acest caz) să facă o asociație adevărată, prin care să se promoveze, prin care să-și cumpere utilaje, prin care să scoată pe piață produse ce merită a fi cumpărate.
La o lansare de carte, la Teatrul ”Maior Pastia”, primarul Bacinschi a început să bocească, emoționant fiind de cuvintele frumoase zise pe scenă. Asistăm, astfel, la un moment foarte important în politica vrâncenească: Iepurilă de Cacaina are vise de mărire, începând să preia din gesturile lui Băselu. Parcă-l și aud scâncind ”Dragă Mareane!”. Sau, cum face de obicei: ”Aoleu, Mareane! De ce dai, dragă Mareane?”
P.S.: dacă Mazere a ajuns om de cultură, înseamnă că cultura miorițică și-a atins limita. Aia de jos.
Au trecut mai mult de două săptămâni de când la Realitatea TV Focşani a început să bată Vântu prin redacţie, deghizat în zugrav. Toţi dădeau asigurări că încetarea emisiei este ceva temporar, că se va reveni la normal. Ei, uite că văruitul ăsta ia mai mult de cât e normal, ceea ce mă face să cred că asta a fost cam toată aventura Realitatea TV, la Focşani, dacă nu cumva cumpără MOp nişte timpi de emisie, aşa cum făcuse Plăcintă mai înainte (chiar mă şi întreb de ce nu a mai continuat investiţia).
Păsărelele ciripesc prin copăcei că ultimul realizator al emisiunii “Focşani în realitate” trage sfori să devină corespondent TVR în Vrancea şi face lobby pe lângă un politician local pentru ajutor, după ce în campania din 2008 îl făcea cu ou şi oţet, la un alt săptămânal intrat în faliment. Dură viaţa şi, din cauza asta, înjurăturile vechi se transformă în mângâieri susurate la ureche.
Mă întreabă Iulia cam ce-aş face eu dacă aş fi oleacă de dictator. Deci, aşa cum orice soldat poartă în raniţă bastonul de mareşal, orice român poartă-n portofel legitimaţia de dictator. Cum şi io sunt român, înseamnă că am aşa o poftă de a fi dictator, măcar o lună. Iaca ce-aş face eu:
#1. Aş închide OTV şi pe Diaconescu l-aş trimite acolo unde îi este locul: bufon la circ.
#2. Aş introduce tribunalele cu juraţi şi pedeapsa cu moartea.
#3. Aş reforma sistemul de învăţământ şi aş introduce examen de cunoaştere a limbii române la accederea în orice funcţie publică. A, şi un test IQ.
#4. Aş interzice apariţiile lui SRS şi Chireac la TV, în postura de comentatori. I-aş lăsa doar în emisiunea “Aşa nu!”.
#5. Aş aduce nişte nemţi. De fapt, mai mulţi, îndeajuns de mulţi încât să schimbăm ceva în ţara asta.
Şi, în afara programului politic: aş schimba ziua zilei naţionale, cu una mai acătării, prin primăvară sau prin vară.
Într-un mail primit de la CJ Vrancea, legat de cererea mea de aici, sunt informat că răspunsul îmi fusese trimis prin poştă, în timpul celor 30 de zile. În plus, mi-a fost trimis şi prin mail, precum mi-a fost trimisă şi copia după documentul intern care atestă faptul că lucrătorii de la CJ mi-au trimis o scrisoare. Deci, Poşta Română sucks again!
P.S.: deşi puteam la fel de bine să nu zic nimic, mi s-a părut normal să vă fac cunoscute amănuntele de mai sus.
Pentru că toți avem pitici ascunși printre neuroni, pentru că toți ne-am dorit vreodată să fim altceva decât ceea ce suntem, pentru că, în sfârșit, Di Caprio joacă și el ca lumea, pentru că nu poate avea vreodată o continuare, deși fiecare așteaptă un alt final, pentru că jocurile cu mințile oamenilor sunt mult mai bolnave și mai inteligente decât cele cu trupurile lor, pentru toate astea și pentru că oricare dintre noi suferă de-o boală pe care nu o cunoaște, trebuie să vedeți Shutter Island.
BTW, Scorsese face încă un film super-fain.
Atenție mare! Liberalii vrânceni au fost atinși de-un virus necunoscut, care se manifestă prin dorința subită de a pupa dosul lui MOp și de a se lăsa cuprinși de iubirea pe care o poartă stăpânului lor de la CJ Vrancea, împinși fiind, de la spate, de sâsâiturile biciului lui Ninică Săpunică.
După cum se vede în imaginea de alături, cel care odată a visat să se cocoațe în scaunul pe lângă care, acum, se târăște, inteligentul partidului și purtătorul de pupincurisme și tâmpenii prin fața presei, domnișoara Lambrino atrage atenția asupra năpastei care-a năpădit gașca galbenă de Vrancea.
Dacă, din întâmplare, vă întâlniți cu specimenul politic pe câmpiile Internetului, nu-i dați click. Dați-i, direct, eject!
P.S.: să recunoască tanti Lambrino că nu-i decât o amărâtă de bacterie în politica din Vrancea?! Păi, tanti, da’ mai toată lumea știa asta …
