Incurajarea agriculturii.
Vorba ceea: “Prost e ala care da, nu ala care cere”. Bine ca macar nu ofera garantie!
Hai sa vorbim pe Everest!
Pe Everest, TeliaSonera, companie de telefonie mobila din Suedia, a implementat o retea 3G si planuieste o investitie de cca. 100 de milioane de dolari. In zona, doar o treime din populatie are acces la telefonie mobila, plus cei care se pregatesc sa escaladeze masivul. Deci, premize pentru castiguri mari nu prea exista. In schimb, ca lovitura de imagine, montarea retelei este un exemplu de cum se face publicitate fara instrumente de publicitate clasice (spot-uri TV, radio, insert-uri in print sau bannere pe site-uri). Actiunea celor de la TeliaSonera dovedeste ce inseamna profesionalism adevarat si ce inseamna sa investesti cu cap.
Avem asa exemple la noi? Nu, noi avem, in vestul tarii, o autostrada intre nicaieri si nicaieri. Cam asta e diferenta intre noi si ei.
E doar vina sindicatelor
Ieri a fost o zi normala, in scolile din Vrancea si in cea mai mare parte a scolilor din tara, desi sindicatele dorisera o zi plina de proteste. Din ce cauza? Nicidecum asa cum zic unii cu operatii pe creier: profesorilor le lipseste curajul. Problema cea mai mare este ca profesorilor le lipseste increderea in sindicatele din care fac parte. Dar bineinteles ca cei care conduc sindicatele vor spune ca nu exista probleme in relatia cu sindicalistii. Nu, vor fi ipocriti si vor zice ca miscare sindicala munceste si se zbate, ca este pe o panta ascendenta si ca, in curand, se vor vedea rezultatele muncii lor atente.
Scurt pe 3
#1. A fost adus in tara Argint. Sa ne asteptam maine la o serie de articole, in presa locala, despre ce-a facut si ce-a dres interlopul!
#2. Foarte bun articolul de deschidere de azi, din ZdV, semnat de I. Cretu si D. Girleanu Chiriac, despre sifonarile facute cu stiinta de catre Primarie.
#3. Dupa stirea aceasta, din AdS, parca imi vine sa mai citesc inca o data articolul asta din VM.
-------
Multumesc pentru atentionare.
Un alt fel de ipocrizie
Hai să facem o listă, să-I arătăm doamnei învăţătoare c-o susţinem! Şi, cu siguranţă, doamna se va simţi mai bine, chit că n-a mâncat nimic de două luni. Noi suntem lângă dumneavoastră, vă admirăm, vă susţinem, dar nu prea ne simţim în stare să facem la fel ca dumneavoastră! Dar, să nu uitaţi, suntem lângă dumneavoastră!
Domnule Onea, dacă vreţi să fiţi solidar cu doamna aflată în greva foamei, dacă vreţi să arătaţi cât de supărat sunteţi pe ACEST sistem (nu pe cel din care aţi făcut si Dvs. parte) intraţi si dumneavoastră în greva foamei şi arătaţi-ne că sunteţi omul faptelor! Altfel, nu veţi fi decât parte a unui cor de bocitoare, împreună cu restul semnatarilor!
Cititi, domnule Onea, si editorialul lui CTP, din Gandul, pentru o mai buna lamurire.Si poate n-ar fi rău să citiţi şi părerea Gabrielei Obodariu, profesor cu mai multă experienţă şi valoare decât subsemnatul.
Cititi, domnule Onea, si editorialul lui CTP, din Gandul, pentru o mai buna lamurire.Si poate n-ar fi rău să citiţi şi părerea Gabrielei Obodariu, profesor cu mai multă experienţă şi valoare decât subsemnatul.
Rumegătorii din Comisia de Industrii si Servicii
Băieților cu mintea creață din Comisia de Industrii şi Servicii din Camera Deputaţilor, în timp ce se plictiseau de făcut biluțe cu materia smulsă cu greu din nas, le-a trecut prin creier, cu viteza luminii (din această cauză fenomenul nu prea lasă urme în materia lor cenușie, dreaptă ca palma), un gând: ia să mai frecăm noi pe niște unii. Și, uite așa, de anul ăsta, dacă uiți să-ți pui cauciucuri de iarnă (sau n-ai bani), te mănâncă amenzile și penalitățile (era să zic penalii).
Dar eu mă întreb dacă rumegătorii din Comisia asta s-au gândit cumva și la astfel de măsuri punitive pentru autoritățile (de fapt, persoanele care conduc acolo) obligate să asigure deszăpezirea și fluidizarea traficului pe timpul iernii. După cum se vede, bou la bou nu-și scoate ochiul, așa că tot vina noastră va fi pentru că ninge afară.
Bășinski, primar la țară
Pe Comisia Centrală, azi, spre seară. Da, Bășinski, ești primar într-un sat, nu cum te minte MOp, într-un oraș!
Săpunelule, nu te bagi tu să proiectezi o roată pentru săracul țaran? Hai, că te plătește cu o mână de fân, ca la boi!
Hai, vino in gara noastra mica!
Dacă vă e dor de niște muzică românească mai veche, PRO Fm a lansat PRO Fm Șlagăr. În plus, site-ul oferă 24 de canale de muzică, așa că aveți de unde alege, în caz că vreți să vă folosiți căștile de ultimă generație.
I’m a winner with Twitter and Nokia
Pentru că, la un moment dat, trebuia să câștig și eu un concurs, am câștigat la cel organizat de Nokia Romania, unde trebuia să povestești, într-un tweet, despre o ocazie unde ar fi fost bun un GPS.
Ce? Un Nokia X6 16 GB.
Cu ce? Cu tweetu’ ăsta: ”Oxford, cautam un colegiu, cu harta-n mana. Pentru ca suntem din neamul lui Columb, am nimerit la fosta inchisoare. £7 intrarea, ieftin. #navigatie”
Angers, Bordeaux, Oxford si detaliile lor
Un nene, a carui scriitura imi place, imi dadu ordin sa prestez la o leapsa. Si pentru ca pe mine ordinele ma cam scot din minti, am zis (si-acum, am facut) sa scriu despre ce mi-a placut in trei orase in care am trait pe perioade mai lungi. Si-am ales doua orase din Franta si unul englezesc.
Angers (unde am locuit o luna, in 2003): Un oras cochet, ale carui inceputuri tin de castelul din centrul orasului. Acolo, "m-au ucis" faleza care coboara spre Maine dinspre Boulevard du Bon Pasteur, precum si bulevardul care urca spre Universitate. De ce? Poate pentru calmul ce ma cuprindea cand stateam pe marginea raului, poate pentru ca a fost primul meu contact cu ceea ce inseamna. cu adevarat, civilizatia.
Bordeaux (2010): in afara Centrului vechi al orasului, cred ca cel mai mult m-a impresionat tramvaiul din Bordeaux. Lin, educat sa nu intre in pietonii care ii ieseau in fata, extraterestru (prin forma), frumos si ingenios (prin sistemul de transimitere a electricitatii). 
Oxford (2010): nu cladirile vechi, nu gradinile superbe, nu drumurile perfecte m-au impresionat in orasul de pe malurile Tamisei (aha, si asta!), ci faptul ca, pe o pajiste, era necesara doar o placuta mica, pe care sa scrie "Private Property", pentru ca nimeni sa nu calce p-acolo.
Sunt detalii din orasele acestea, nu o privire pentru ansamblu, dar pentru mine detaliile acestea fac mai mult de cat fiecare oras, luat in parte.
Fast forward
Am fost ieri la Mitropolia din Iasi, unde inca am mai gasit ceva resturi ale marii invazii de credinciosi habotnici, materializate intr-o coada la rugat la moastele Sfintei Parascheva si o gramada de cersetori.
Si sa va povestesc intamplarea care m-a pus pe ganduri amarnic:
Stand si asteptand vreo 30 de minute sa ne vina randul la cosciug (cel al Paraschevei, nu va grabiti cu concluziile!), exact intaintea noastra se face schimbul de preoti de paza la rahla. Nou venitul, pe semne ca putin mai odihnit si mai pus pe treaba, vazand ca lumea-I multa si tiimpul trece repede, striga spre noi, crestinii umili si plini de virtutea asteptatului:
- Veniti si pe-o parte si pe alta! ATINGETI SI INAINTATI! Haideti! Haideti!
Noroc ca-mi aranjasem apele cu Sfanta pana sa ajung sa dau mana cu ea, ca la asa zbir, abia aveam timp sa dau binete!
OVI Maps vs. Google Maps
Fiind plecat in week-end intr-o excursie de vreo 800 de km si avand un Nokia 5230, un telefon care dispune de si de GPS, si un abonament Vodafone, cu optiune de internet mobil, m-am gandit sa testez doua solutii de navigatie, ambele gratuite si, totusi, diferite: cea a celor de la Nokia, OVI Maps, si cea de la Google, Google Maps.
Aplicatia celor de la Nokia are un mare defect: acopera prea putin Romania (de exemplu, softul nu stie ca exista un oras Radauti si nici nu a auzit de manastirile din Bucovina) si ofera, uneori, variantele cele mai lungi pentru un traseu alternativ. Motorizarea pusa la bataie de Nokia 5230 permite softului sa faca recalculari ale rutei in timpi foarte scurti (undeva sub 2 secunde), la care se adauga faptul ca, in cea mai mare parte a timpului, telefonul este sub acoperirea a 8-9 sateliti. Softul ofera si puncte de interes pentru un sofer, cum ar fi statiile de alimentare cu combustibil.
In timpul utilizarii, ruta de urmat este evidentiata foarte bine, afisajul se adapteaz a drumului iar indicatiile orale, in limba engleza, sunt usor de inteles. Din pacate, indicatiile in romaneste se termina brusc, fara a oferi informatia pana la capat.
Fata de Google Maps, softul de Nokia cere ca hartile ce urmeaza a fi folosite sa fie instalate pe telefon, ele fiind preluate de pe serverul Nokia.
Am folosit aplicatia si in Belgia, Franta si UK. Din fericire, cele trei tari sunt acoperite pana la nivel de detaliu (fundaturi, strazi foarte mici) iar functia de walk mi-a fost de mare folos in Bordeaux si in Paris, putand seta un punct de interes si, in functie de locul unde ajungeam, softul imi calcula ruta de urmat pentru a ajunge la punctul de plecare.
Per total, aplicatia OVI Maps reprezinta o oferta de luat in calcul pentru posesorii de Nokia, fiind gratuita si cu up-date-uri regulate. E si mai buna pentru cei care o vor folosi in Vestul Europei.
Aplicatia de la Google este tot o aplicatie gratuita. Fata de concurentul de la Nokia, hartile nu trebuie incarcate in memoria telefonului, softul folosind conexiunea la Internet pentru aducerea hartii necesare traseului ales. Gogole Maps ofera trei versiuni de traseu: automobil, mers pe jos si transport in comun, eu folosind doar versiunea automobil. Avantajul cel mai mare pe care il ofera softul Google este faptul ca acopera foarte bine teritoriul Romaniei. Din pacate, nu ofera optiunea de recalculare a rutei iar afisajul traseului de urmat este foate greu de citit, pentru ca acesta urmeaza drumul pe harta, care se misca in functie de punctele cardinale, asa ca se poate ajunge, la un moment dat ca softul sa-ti arate sa faci stanga, desi in stanga ta nu e nici un drum, ci in dreapta.
Mai mult, acesta nu ofera nici indicatii audio, si trebuie sa fii foarte atent la telefon pentru a nu rata drumul indicat. Pentru jumatate din traseul ales de noi, am folosit aproape 1 MB de trafic pe Internet, pentru a descarca hartile necesare softului.
Per total, aplicatia ne-a fost de folos in locurile neacoperite de OVI Maps. In rest, faptul ca foloseste destul de mult conexiunea la Internet nu face softul Google un produs 100% gratuit.
FOTO: nokiafever.com & freewarebay.com
Penibila de la ISJ Vrancea
Ziceam mai demult că problema sistemului de învăţământ din România ţine de cei care fac parte din sistem, de profesori şi învăţători în principal. Când din conducerea învăţământului fac parte minţi obtuze ca cea pe care v-o prezint, şansele de a ne reveni sunt nule.
“Ar trebui să impuneţi în şcoli, la cadrele didactice, uniforma. Am fost prin şcoli şi am întâlnit colegi tineri care aveau blugi şi adidaşi în picioare. … Nu este demn de un cadru didactic, vă rog aveţi în grijă.” – MdV
Pentru inspectorul care a rostit enormitatea de mai sus, faptul că învăţământul o ia la vale cu roaba se datoarează profesorilor care vin îmbrăcaţi cu blugi şi încălţaţi cu adidaşi, nu colegilor şpăgari, nu curriculelor prea încărcate ori claselor prea pline de elevi. Nu! Pentru mintea comunistă de mai sus totul vine de la faptul că eu merg la şcoală în blugi.
Câtă vreme persoane ca Lina Vlăsceanu vor avea în mână frâiele învăţământului, Evul Mediu are toate şansele să reapară în şcolile din ţară. Bineînţeles că doamna nu vede pădurea din cauza scobitorilor,poate ca doamna poate face parte din acei români care consideră că perioada neagră a comunismului a fost, de fapt, Epoca de Aur.
Dar, dacă mă gândesc mai bine, Vlăsceanu a vorbit pentru că trebuia să zică şi ea ceva. Şi pentru că niscaiva tulburări interioare, de prin vremea copilăriei sau a adolescenţei îi macină existenţa pusă în slujba învăţământului, ea a simţit nevoia de a-şi spune păsul. Dar, vorba ceea, coană Lino, dacă tăceai, filozoafă rămâneai. Aşa, nu eşti decât penibilă.
Un Parlament corect
Am urmărit ieri, pe SKY News, sesiunea de întrebări la care a trebuit să participe David Cameron, PM al Marii Britanii. Să mai spun că am rămas surprins de felul în care se desfășoară ședințele Parlamentului Britanic? Să mai vorbesc de felul în care se atacă liderii Puterii și Opoziției? Să mai amintesc de faptul că noi încă suntem la stadiu de maimuță atârnată în copaci?
Când vom atinge și noi stadiul acesta, vom putea spune că am scăpat. Până atunci, poziția ghiocelului în UE și să închidem botu’ când ne critică unii și alții pentru ce suntem cu adevărat.
O problema de gen. Masculin
Cea mai tare caricatura pe care am vazut-o in ultima mie de ani. Mardale, de la Catavencu, normal.
Da’ ce , mata esti MOp?
Povestea de mai jos se poate întâmpla cu orice personaj politic, ce are putere și care își permite orice.
În seara asta, eram la Mall, la niște cumpărături rapide (niște mâncare pentru Mișu). Trecând prin parcare, spre intrare, văd parcată mașina lui MOp într-un loc unde, de obicei, nu se parchează. Și, pentru că un cetățean din Vrancea (chiar însuși președintele Vrancei) poate parca acolo, îmi zic să parchez și eu. În plus, nici nu am oprit motorul, pentru că după mâncare s-a dus Mirela.
Nu stau mult și vine un zgribulit de la pază, să mă atenționeze că nu e bun locul în care am parcat.
- Dar mai este un cetățean care a parcat aici și văd că el are voie.
- Da, dar dumneata nu ești MOp, nu-i așa?!
Mulțumesc lui Dumnezeu, nu-i așa. Dar morala poveștii este următoarea: în România, dacă ai putere și bani, îți poți permite orice și imediat se gasește cineva care să-ți dea dreptate.
PS: scuzați calitatea proastă a imaginilor, dar mă puteți crede pe cuvânt că mașina argintie aparține primului dintre vrânceni, măria sa MOp.
N-am facut, dar pot sa ma laud c-am facut
În ce țară din lumea asta se mai inaugurează doar o bucată de drum recepționată de la constructor, ca să ne lăudăm la presă și, implicit, la cretineii care ne votează, că ”Uite, bă, că facem și noi ceva în țara asta, nu stăm degeaba cum credeți voi, ‘tu-vă muma-n cur de cârcotași!” ?
În ce țară din lume, dintr-un drum de 118 KM, se recepționează 50, care-s, de fapt, 47??? În ce țară de idioți am ajuns să trăim, încât nenorociții ăștia care ne conduc cred că putem înghiți asemenea minciuni? În ce țară din lumea asta te mai poți lăuda cu faptul că nu ai făcut nici măcar din jumătate din ceea ce ai promis și să dai senzația că, totuși, muncești? În ce țară din lume, un lucru nici pe jumătate făcut este prezentat ca o mare victorie?
Și, în plus, ambele mari cotidiene din Vrancea (cel de partid, MdV, și cel al prietenului lui MOp, ZdV) aplaudă marea lucrare pusă la cale de cârmaciul MOp și recepționată de madam Chiper, cea care n-a îndrăznit să-i dea jos bannerele electorale de pe stâlpi, deși era total acoperită de hotărârea BEJ, considerând-o o mare victorie. Halal presă independentă și cu capul pe umeri mai avem!
Ipocriții din cancelarie
Ca toți cei care au de-a face cu școala din diferite ipostaze (elev, părinte, cadru didactic) cunosc profesori care, prin notele puse in catalog, obligă elevii la meditații. Și, bineînțeles, cine cunoaște mai bine materia respectivă decât profesorul de clasă, chiar cel care pune notele scăzute?! Și, ca sa îmbuneze fiara de la catedră, bieții părinți se ”simt” obligați să-și trimită odrasla la împărțitorul de dreptate și de note, la prețuri enorme și adaptate la criză. Deunăzi, vorbeam cu cineva și nu-mi venea să cred urechilor când am auzit suma pe care o cheltuie săraca familie pentru nevoia de cunoaștere aprofundată a copilului: 60 de milioane, annual.
Personajele de mai sus, la care puteți adăuga profesorii nemernici care iau bani pentru a pune note mari sau pentru a nu lăsa corigenți (această categorie este și mai josnică decaât cea precedentă), sunt cele care, în discuțiile din pauză, din cancelarie, pozează în modele de profesionalism, de corectitudine. Uitând de cadavrele pe care le au în dulapurile de acasă, ”profesorii” de mai sus își permit să dea lecții de conduită tinerilor care apar în cancelarie, își permit să ceară socoteală pentru micile greșeli pe care le facem cu toții și, culmea, își permit să ceară scoloteală celor care îndrăznesc să lase corigenți la clasele unde somitățile sunt diriginți. Ipocriții stau în gașcă și dacă, din întâmplare, te nimerești lângă grupul lor, incetează orice discuție despre bani și încep să discute despre problemele de la … clasă. Ipocriții din cancelarie au un limbaj comun, plin de cuvinte cu înțelesuri ascunse, se înțeleg din priviri atunci când trebuie să fixeze prețul unui copil. Ipocriții din cancelarie se simt cu musca pe căciulă atunci când alții discută de pe subiect, îi vezi cum le curg apele pe față, dar, dacă își dau cu părerea, sunt cei mai mari critici ai hoției pe care o practică și ei; la prima ocazie, îți vor tăia picioarele pentru că ți-ai permis să critici sistemul. Din păcate, ipocriții nu au vârstă, pentru că plaga se întinde de la cei mai în vârstă (mulți dintre ei, foști turnători la Secu și obișnuiți cu sistemul comunist) până la cei cu câțiva ani de experiență. Ipocrizia de care dau dovadă este așa de bine utilizată, încât, pentru un nou-venit într-o cancelarie, nemernicii despre care vorbesc par adevărați apostoli, dascăli cu chemare și cu conștiință.
Reforma sistemului de învățământ românesc trebuie să înceapă și din cancelarie, nu numai din afara sa, prin renunțarea la fosile și la mârlani, la bolnavii psihici și la cretinii din cancelarii.
Poate vreti sa vomitati…
… si metoda cu degetele-n gat nu mai functioneaza? Nu e nici o problema. Pupincuristul de serviciu de la MdV, Cristina Lucaci, va da … o mana de ajutor.
Lucaci, mars la cotet si roade oasele de ti le arunca stapanii!
MOp devine, cu adevarat, presedinte al Vrancei
Anuntul de ieri al senatorului Placinta, prin care aceasta renunta la PDL Vrancea in favoarea filialei de la Bucuresti, are valoarea unui cutremur pe scena politica locala. Un cutremur cu consecinte foarte nefaste pentru PDL Vrancea dar care intareste o constructie politica mai veche si care poate face posibil visul pueril al lui MOp: cu un fost adversar (dar abonat la contracte cu CJ), Sapunaru, transformat in pupincurist sadea, de vita veche, cu Placinta mutata la Bucuresti, Vrancea isi va imbratisa, in 2012, cu adevarat singurul presedinte de judet din Romania.
Placinta il indeamna ieri pe Trasculescu, deputat PDL, la o mutare care cere putere si barbatie: in calitatea sa de presedinte al organizatiei judetene, acesta trebuie sa candideze la functia suprema in CJ. Ori, cu o activitate parlamentara dezatruoasa, cu o atitudine feudala in interiorul organizatiei locale si cu o obedienta evidenta fata de MOp (a se citi sfarsitul acestui articol), Trasculescu are mari sanse sa piarda intr-o competitie electorala cu actualul presedinte al CJ Vrancea. In plus, propunerea adresata de Placinta e ca o lama cu doua taisuri: daca alege sa candideze la CJ, Trasculescu isi rupe singur gatul, cu slabe sanse de a mai recastiga macar fotoliul de parlamentar; daca alege sa candideze la Primaria Focsani, unde ar avea ceva sanse, va da o dovada a unei lipse de curaj politic, de asumare in intregime a functiei de presedinte al organizatiei locale, cu cele bune si cele rele pe care le presupune aceasta functie.
Desi, pe plan personal, plecarea din Vrancea reprezinta o urcare in ierarhia politica, ajungand mai aproape de centrul de putere de la Bucuresti, pe planul circumscriptiei electorale unde este senator, plecarea reprezinta un abandon. Asa cum a facut Placinta cu mai multe “proiecte” trambitate pe blogul sau, ultima mare minciuna aruncata plebei fiind refacerea drumului Dumbraveni – Vintileasca. In plus, prin abandonarea acestei circumscripritii, se deschide larg calea unui posibil candidat PSD care sa castige acest loc de senator.
Mutarea lui Placinta reprezinta, pentru mine, si faptul ca, pentru oricine are putina minte sau pe langa care problemele curg fara a-l afecta (sau nu boceste pe langa MOp pentru un contract pe bani publici sau pentru putina ingaduinta in atarnarea unui banner electoral pe vreun stalp), plecarea din judet reprezinta singura solutie de realizare politica; intr-o organizatie in care nu exista coeziune intre diferitii lideri, in care nu exista un lider ales, ci unul numit interimar de o lunga bucata de timp, si care nici macar nu-si mai consulta forul judetean de decizie, singura solutie de dezvoltare pe plan politic este plecarea. Aici, sunt de acord cu Placinta.
Oricum ar fi, abandonarea PDL Vrancea va avea consecinte mari si la si la alegerile locale si la cele parlamentare, unde partidul risca sa nu realizeze nici jumatate din scorul electoral din 2008. Si poate si merita sa revina acolo unde l-a lasat Vraciu, la cel mult un senator si cativa primari!
Vrancea va fi, de acum, cel putin inca 6 ani o feuda pesedizata puternic, unde coruptia si hotia, populismul si pupincurismul vor fi regulile de convietuire “pasnica”.
P.S.: cum nu va mai fi asa de daruitoare fart de o anumita publicatie locale, tare mi-e ca vor veni vremuri maro pentru un mogul de ocazie, hapsan si zgarcit. A, si sa nu uit: e clar ca la Realitatea TV Focsani nu se va termina varuitul prea curand…
Curatenie
Pentru ca am considerat ca a venit momentul unei decantari valoritce, am dat cu matura prin blogroll si-am ramas doar cu blogurile vrancene pe care le citesc constant si despre care cred ca merita citite si de altii. Le multumesc evacuatilor pentru ca vor face la fel cu umilul meu blog din blogroll-ul lor.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)