Aici, pe Blogger! Ea va continua pe BlogdeVrancea.eu, cu un design nou, cu categorii noi, cu subiecte noi. Practic este un nou inceput.
Va multumesc pentru ca ati citit acest blog si va invit sa cititi noul Blog de Vrancea!
Prostisme de la ZdV
Am numărat pentru cuvântul hoție cel puțin 15 sinonime, printre care hoțomănie, ciordeală, coțcărie, mangleală, șuteală. Pentru unul care vrea să facă un articol legat de … temă, limba română îi pune la dispoziție material lingvistic îndeajuns.
Ce face jurnalistul încălțat, care scrie despre un subiect fad, dar vrea să-I dea o alură de articol interesant? Păi, face ca G. Sava, de la ZdV, adică inventează cuvinte, cum ar fi hoțism. De unde, până unde dracu i-a alergat mintea ăstuia pe câmpiile limbii române de a inventat așa o monstruozitate, când DEX-ul îi oferea atâtea alternative? Au terminat jurnaliștii de la ZdV de folosit toate dicționarele din redacție și s-au apucat de inventat unele noi? A rămas Condurache fără bani și inventează cuvinte, ca să câștige din drepturile de autor? Unde este redactorul șef, care să verifice tâmpenia, înainte de a fi tipărită?
Unde-I mintea de la ZdV? Ați trimis-o și pe asta la prietenii lui Condurache, de la Monitorul? Asta a ajuns redacția ZdV, odată o redacție cu un IQ ridicat - un loc unde prostuții scriu articole cu cuvinte aduse de acasă?
Mai rămâne să inventați, de mâine, și deșteptisme, că prostisme aveți destule.
I like driving
Da’ nu așa de mult ca ăstora din videoclipul de mai jos:
I like driving!
Mai multe chestii interesante, aici.
Evz.ro, de evitat
Înțeleg că e criză, dar în halul ăsta ?! Asta m-a lecuit pentru o vreme de citit EvZ.
Mos Trompeta si Mihnea Baiatu, de la Odobesti
Cei de aici, ca cocoșii, s-au lăudat. Ai lor, așa de interesați au fost că nici n-au scris corect numele celor implicați.
De asta zic: să fim puțin mai pământeni și să ne vedem vârful nasului. Și al mustăților caraghioase, în cazul lui Moș Trompetă.
Cu multumiri L.G., pentru pont.
Țațele din cancelarie
Azi, am ajuns la școală cu o oră mai devreme, din cauza unor treburi pe care am avut a le rezolva în oraș. Am avut, astfel, ocazia să văd niște colege de-ale mele care merită un salariu tăiat nu cu 25%, ci cu 75%.
Să mă explic:
S-a sunat de intrare la și 10 minute. O oră de curs durează 50 de minute. Colegele mele, țațe bîrfitoare, au bârfit și s-au făcut că nu s-a sunat vreme de 20 de minute, deci, au intrat în clasă la și 30 de minute. Din cele 50 de minute, au mai rămas 30. De sunat, se sună la fix. Colegele mele au ieșit de la ”oră” cu 5 minute înainte, ca să-și continue bârfa lăsată fără sfârșit cu 25 de minute mai înainte.
Așadar, din cele 50 de minute în care trebuia să-și facă munca, țațele mele n-au făcut nici jumătate (luați în calcul și prezența făcută în clasă și eventuala verificare a temei). Duduile astea de care vorbesc sunt printre cele care își urlă cu fiece ocazie care se ivește ura împotriva sistemului care nu le plătește îndeajuns pentru muca depusă, sunt printre cele pentru care ipocrizia este o virtute iar adevărul reprezintă, întotdeauna, o minciună. Sunt cele care nu suportă să fie criticate, pentru că ele sunt niște doamne, sunt printre cele cărora munca le provoacă dureri interioare puternice.
Și, din câte știu, nu numai la mine la școală se petrece fenomenul acesta, și nu doar o dată pe an. E o cangrenă a învățământului: lipsa responsabilității și ipocrizia avansată.
Cîtă vreme personaje jalinice ca acestea, ajunse într-o stare de vegetație putredă, pe care și tomatele le întrec în inteligență și responsabilitate, reușesc să rămână în sistem și, culmea, să-l și conducă, nu avem dreptul să ne plângem că ne merge prost. Repet, în acel moment trebuie să închidem gura și să ne acceptăm soarta, în continuare
Adevarul de Seara Focsani pe feisbuc
SI eu am mai multi cunoscuti pe Facebook decat publicatia cu jde mii de vizitatori saptamanal, asa cum se lauda ceva vreme in urma. Jenant!
Busy little bee, on Yahoo! Messenger
Știm că Y! Messenger e nașpa. Și, totuși, dacă-l folosești, de ce trebuie să-ți pui statusul busy?! Adică, dacă tot ești ocupat, poate vrei să-ți vezi de treabă și ar fi mai bine să închizi jucăria, să nu te deranjeze nimeni de la munca ta, decât să ne arăți tuturor că tu, deh!, muncești. De fapt, toți știm că tu stai și aștepți să vezi cine mai intră pe mess, ca să zici imediat: Gata! M-a mai văzut unul cât de mult muncesc eu.
Chiar vrei sa apari in ziar?
E bine să știi dinainte dacă poți face față mârlanilor. De asta îmi place VranceaMedia.ro, pentru că, acolo, Cristi nu lasă să apară orice cretinel, cu pretenții de mare gigolo, sau neica nimeni, care să te beștelească, fără să aibă curajul de a-și asuma identitatea.
Din ZdV.
Hai sa nu mai vorbim la telefon
Cel mai mult am vorbit la telefon când eram mai tinerel și încercam s-o vrăjesc pe nevastă-mea. Acum, c-am reușit cel mai important lucru din viața mea, vorbitul la telefon mai mult de 5 minute începe să-mi provoace dureri de cap și-mi afectează iremediabil auzul. Nu-I înțeleg pe oamenii care sună din oră în oră să întrebe ce mai fac, cum mai merge laptopul, dacă am fost la budă și, dacă am fost, care-a fost motivul, să vadă dacă m-am înecat cu măr sau să-mi zică ultima informație despre cineva. 
Apreciez mult convorbirile scurte și la obiect, doar și pentru că, dacă vreau să stau de vorbă cu prietenii, mă pot întâlni cu ei.
Cum se face o convorbire telefonică? Scurt, cu un subiect clar, fără înflorituri care nu sunt necesare, cu o prezentare, la început (am primit multe telefoane în care eram luat la întrebări asupra identității mele), și cu mult bun-simț, că de aia ne numim oameni, și nu șobolani.
Am făcut o prostie și mi-am făcut un abonament la Cosmote; poimâine renunț total la el, și nici de cartela preplătită nu am nevoie. Mi-am dat seama că un abonament este, deja, prea mult.
Nu-s un om foarte, foarte ocupat, dar timpul ăla liber ce-mi rămâne mie vreau să-l folosesc cum vreau eu, nu cum vor alții. De asta îmi plac programările din timp și pentru asta îmi folosesc telefonul. Nu ca să sun la cineva ca să întreb cum îi merge crescătoria de purici.
PS: dacă vorbești la telefon în timp ce șofezi, nu dai dovadă decât de faptul că ești un cocalar iresponsabil.
FOTO: nonexecacademy.com
Monitorul de Vrancea isi face mea culpa, pe ascuns
MdV a ajuns de rahat, am putea spune dacă citim deschiderea de azi din ziar. Eu vă propun un exercițiu de imaginație: încercați să înlocuiți toate numele din articol cu cele ale celor care scriu la fițuica mopistă. Nu-I așa că povestea rămâne la fel de adevărată??? Au început băieții să dea din casă, dar n-au curaj, încă, să pună numele adevărate?? Hai, că tot e bine! Începe să adie un vânt urât mirositor dinspre groapa de gunoi de la MdV.
Btw, un articol genial, marca Daniel Gârleanu.
Vasile Dobre risca sa devina un politician bun
În data de 21 ocotombrie 2010, viceprimarul Dobre ținea să precizeze: ”Daca mai amina (Vega), cred ca noi, cu angajatii de la Directia de Dezvoltare si cei de la CUP SRL vom incepe de saptamina viitoare sa astupam macar gropile din capetele bulevardului, cu forte proprii, fiindca nu putem sa le lasam asa. Vine frigul, ingheata si se pot petrece tot felul de accidente. Trebuie sa facem macar asta daca nu se va putea relua asfaltarea” (ZdV), referindu-se tot la asfaltarea bulevardului Independenței.
“Potate chiar de saptamina aceasta vom intra pe Independentei cu turnare de beton in intersectia cu Marasesti. Apoi, intr-o saptamina vom turna asfalt pe cele doua capete de bulevard Independentei cu Marasesti si cu Republicii” , declara viceprimarul Dobre pentru ZdV, în ziua de 3 noiembrie 2010.
Au trecut, de pe 21 octombrie, 26 de zile, iar de pe 3 noiembrie, 13 zile, făra ca măcar vreo vorbă din cele aruncate în vânt de domnul viceprimar să fi fost pusă în practică. Bulevardul arată la fel, gropile sunt la locul lor, șoferii înjură în continuare, nesimțirea face flori frumoase la Primărie.
Am avut săptămâna trecută, în Focșani, o vreme de primăvară, cu temperaturi de peste 20 de grade, temperaturi propice asfaltărilor, dacă acestea chiar trebuia să fie făcute. Se pare, însă, că temperaturile au dus la scăderi bruște ale spiritului de edil, cocoțat în fotoliul de viceprimar de interesele de gască ale lui N. Săpunaru, că toate vorbele aruncate de cel care se dorește a ajunge, în viitor, primarul urbei nu au fost decât niște vorbe în vântul călduț de noiembrie (să nu uităm promisiunile deșarte ale S. Placintă). De fapt, Dobre a pus oul înaintea găinii de la Avicola. Se pare că viceprimarul Dobre și una din celelalte părți ale sfintei treimi de la Primărie, primarul Bacinschi, s-au cam săturat de cererile focșănenilor și și-au luat deja vacanța de Crăciun, gândindu-se că memoria electoratul este scurtă, așa cum scurte sunt și picioarele minciunilor lor. S-au gândit că nu pe vreme călduroasă se face o asfaltare bună, care să dureze, ci pe frig, pentru ca la anul să aibă cui da lucrările de reparații ale asfaltărilor de anul ăsta. Și, atunci, săptămâna chiar va avea 7 zile, și nu un număr nedefinit, ca acum.
Minciuna și ușurința de a folosi minciuna în discurscul public sunt ingrediente necesare pentru orice doritor de a deveni politician. Cei care mint mai des și mai bine sunt politicienii buni. V. Dobre riscă să ajungă un politician bun. N-ar fi păcat de … inteligența sa ?!
FOTO: VranceaMedia.ro
Patriotism
Rememberance Day a fost azi, in UK. Nimic iesit din comun, doar ca, la ceremonie, unii langa altii, la Cenotaf, au depus coroane de flori urmatorii: Her Majesty Prime Minister, the Deputy Prime Minister, Her Majesty Oposition Leader, the former Prime Ministers John Major, Tony Blair si Gordon Brown. Fara priviri urate, fara ifose de mari politicieni, fara marlanii, fara populisme, FARA DISCURSURI. Doar flori in memoria celor cazuti pe campurile de lupta.
Sa zic cum e la noi?! Bineinteles ca sunt un nesimtit, care nu stie ce-I ala patriotismul, ce-I aia traditie, ce-I aia politica adevarata, cu capete-n gura si pumni in stomac, cum e la noi. Bineinteles ca de asta am ales sa plec si sa nu mai aud de politicieni de tipul Ninel, Alinel si Mopel.
Rememberance Day
Mesaj pentru judecătorii din Focșani
Da, hai să avem încredere în instituții, cum zice Băselu! Uite ce încredere în justiție pot să am eu, când citesc articolul ăsta și mă ia cu dureri de dinți: adică e bine să fii Bojoiacă, să bei ca porcul, să te prindă Polția cu ditamai alcoolemia și nemernicii de judecători de la Focșani să te facă scăpat.
Pentru asta, și pentru multe alte dovezi de justiție corectă din partea judecătorilor din Focșani, un mesaj simplu: Marș la groapa de gunoi!
Revista presei din Vrancea – aplicatie in OviStore
Dacă ai un telefon Nokia, cu sistem de operare Symbian, poti folosi aplicatia Revista Presei din Vrancea, pe care am creat-o utilizand flux-ul RSS de la VM, ZdV, Mdv si, bineinteles, BdV.
Cercurile pedagogice, invechite
Cercurile pedagogice, unde se presupune că profesorii își împărtășesc unii altora din experiențele de la catedră, nu mai reprezintă azi decât o întâlnire la o școală, chinuirea unui coleg (sau mai mulți) care trebuie să pregătească o masă pentru cei care vin în școală, și, eventual, pregătirea unei lecții lucrată și răs-lucrată de atâtea ori, încât este perfectă. În plus, în ziua respectivă nu se fac cursuri, iar mulți profesori nu participă, deci e o zi plătită degeaba.
De când sunt în învățământ, eu n-am învățat nimic din întâlnirile astea. E cineva care a învățat ceva? Eu aș renunța la ele, dar ipocriții din sistem, cei care semnează ca berbecii diferite liste, fără să-și utilizeze neuronul să gândească, vor sări de pe scaune, panicați că se renunță la o zi liberă, plătită, la o zi în care nu trebuie să facă nimic, dar care apare în condică drept o zi muncită. Bineînțeles, nici ei nu învață nimic, dar statul degeaba și plătitul pentru nimic e mai dulce decât munca.
Foto: zazzle.com
Cum mi-a cazut inima-n pantaloni
Ieri am trăit cea mai mare surpriză din viața mea. Având norocul de-a purta numele Gabriel, ieri ar fi trebuit să dau de băut și să-mi invit prietenii acasă. Numai că, fiind un leneș fără pereche și fiind la școală până pe la opt (pentru că acum lucrez în schimbul trei, ca fochiștii de la centrala de cartier), visul meu era ca, ajuns acasă și plimbat Mișu, să sar în pat și să fac ceea ce fac mai bine ca toată lumea – să dorm.
Din fericire, nevasta mea (cu ajutorul soacrei) s-a gândit c-ar fi prea simplu și, în timpul zilei, plecând chipurile să cumpere mâncare pentru câine, a trecut pe la cofetărie, pentru un tort, și prin supermarket, pentru lichide. Apoi, SMS tuturor prietenilor (Petrică, Gabi, Ionică, Oana, Viorel, Nicu, Veronica, Andrei, Viorica, Adrian) pentru ca să vină la 8 punct, acasă la împricinat.
Ajuns la domiciliu, mirosind deja patul și visând la somnul ce aveam să-l bag neîntors, îmi iau patrupedul din dotarea obligatorie și-l scot să-I arăt bulevardul Independenței noaptea. După o roată prin vecini, revenim la bulevard, când văd pe doi dintre prieteni pălăvrăgind și, cel mai important și mai șocant pentru mine, îndreptându-se spre blocul unde locuiește Mărimea Mea.
Deodată, îmi zic:
- Hait! Să vezi că nebunilor ăstora li s-o părea amuzant să vadă dacă-mi stă inima în loc când îi văd la ușă.
Și-I întâmpin, ca orice bună gazdă:
- Bă, ce căutați voi p-acilea?? Că, în afară de mine, nu mai știți voi pe nimeni prin zona asta…
Rezolv cu ăștia, o sun panicat pe nevastă să scoată singura sticlă de vin din frigider, ea o face pe nebuna și-mi zice că am baut-o mai demult și că-n frigider se pot organiza competiții de ski, la cât e de gol. În fine, îmi reiau plimbarea.
Când dăm să intrăm în bloc, îmi dau seama că numărul glumeților nu se reducea doar la cei doi de-I întâmpinasem cu omenie; în tufișuri, încercau să se ascundă două bucăți prieteni, însoțiți de una bucată copil, mai deștept decât toată adunarea și care și-a dat seama că joaca de-a v-ați ascunselea are regulile ei și nu se cade să te joci cu unu’ căruia deja inima îi ajunsese în pantaloni și risca să fie roasă de Mișu.
Boon! Intrăm în casă. Nu durează mult și bineînțeles că interfonul începe să sune. Și apare restul găștii, cu tot ceea ce trebuie pentru o petrecere. Cumpărăturile făcute de Mirela fuseseră parcate la ei, ca să nu se prindă adormitul că I se plănuie o nebunie.
Și-a durat adunarea asta pănă noaptea târziu. Și nimic nu se compară c-o masă în jurul căreia să ai prietenii cei mai buni. În afară de părinți, ei sunt singurii care ne vor lipsi.
Mireilei îi mulțumesc pentru cea mai mare surpriză din viața mea. Mamei soacre, pentru ajutorul dat la încercarea de-a-mi testa puterea inimii de a rezista la șocuri. Prietenilor, pentru c-au luat parte la joacă și pentru că au venit.
Târgul de la Tulnici
Am trecut ieri prin Tulnici și-am nimerit chiar în timpul târgului care se desfășoară acolo în fiecare duminică. Deși sunt adeptul păstrării tradițiilor, dar parcă tradiția târgului de la Tulnici ar trebui abandonată: pe margine șoselei, în calea automobilelor, nu se poate organiza un asemenea târg. În afara faptului că există șoferi neatenți, la târg există mulți pietoni, unii dintre ei cu alcoolul în cap, și, până la un accident urât, nu este decât un pas. În plus, duminica, traficul spre și dinspre Lepșa e destul de mare și cozile la intrarea și ieșirea din Tulnici, destul de mari.
Acum, vina nu este numai a participanților: Am văzut polițiști acolo, numai că aceștia erau la cumpărături, nicidecum la supravegheat târgul și traficul auto. Apoi, un asemenea târg nu ar fi mai bine dacă s-ar face în afara satului, pe un câmp, decât în sat, pe marginea străzii, unde comercianții să-și poată întinde marfa iar cumpărătorii să fie atenți doar la ce cumpără?
Nu, asta nu e o tradiție. Asta este o adaptare românească a comerțului și, ca cele mai multe adaptări, nu e deloc reușită.
Sfanta Ana, Harghita
Am fost ieri până la Lacul Sf. Ana, în Harghita. Este unul dintre cele mai frumoase locuri din România unde am avut norocul să ajung. Liniște, curățenie, pădure și covor de frunze – sunt de ajuns pentru o zi împlinită.
Și, pentru că suntem în România, grătăriștii au ajuns și aici. Păcat, pentru că, în curând, vor urma hoardele de grătăriști.
Incepe sa ma lase
Gata! Ma lasa! A, nu, nu la ce va trece voua prin cap ma refer, ci la memorie, dragilor. Odata cu varsta, neuronul meu incepe sa gafaie si uite asa ma trezesc uneori ca uit ce voiam a scrie, desi imi aduc aminte foarte bine ca ceea ce doream sa zic avea o importanta foarte mare pentru suflarea omeneasca (si nu numai) din cea mai europeana provincie a Romaniei, draga noastra Vrancea.
Cum moare istoria
Simbol al Modovei, Cetatea de Scaun a Sucevei sta sa se surpe. Zidurile incep sa se darmane, vegetatia este neingrijita iar paza ruinelor se face doar pe hartie, atata vreme cat, dinspre oras, se poate patrunde fara nici o problema. In loc sa fie un centru de educatie (cu activitati menite a-I invata pe cei mici despre ceea ce inseamna o cetate, care erau activitatile zilnice din cetate, despre domnitori si razboaiele lor), cetatea este pustie, singul contact cu cineva “autorizat” este in momentul cumpararii. Mai mult, inauntru nu exista nici macar placute cu explicatii legate de incaperi, nicidecum o sala in care sa fie povestita istoria cetatii.
Dupa cum se vede, viitorul nostru nu suna prea bine. Si, de ciuda, ne aruncam si trecutul la gunoi.
Hai sa facem o greva a foamei pentru salvarea Cetatii Suceava! Sau, mai bine, hai sa semnam o lista ca suntem de acord cu salvarea Cetatii! Cine o face??
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)